FOTOGALERIE Traiul de Capitală, lăsat pentru viaţa de la ţară

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Din cauza greutăţilor financiare, tot mai mulţi orăşeni renunţă la confortul urban pentru a munci pământul la sat.

Au ales să locuiască la ţară pentru că, spun ei, nu mai puteau face faţă cheltuielilor pe care le presupune viaţa la oraş. Orăşenii care au renunţat la confortul de la apartament pentru a sta într-o căsuţă recunosc că au luat această decizie fiindcă erau sufocaţi de datorii şi salariile nu le mai ajungeau ca să îşi ducă zilele la bloc.

Este şi cazul Stelei Gavrilă, o olteancă de 53 de ani pe care am găsit-o în comuna doljeană Amărăştii de Sus. Deşi de doi ani s-a mutat la curte, Stela a locuit până acum doi ani la Bucureşti, unde nu a dus lipsă de nimic: avea bani, un apartament în sectorul 4, un salariu pe măsură şi două fete de întreţinut.  „Stăteam în Bucureşti din 1976. Am lucrat ca bugetar la o societate care aparţinea de Primăria Capitalei, ca şef departament comercial la administrarea cantine", povesteşte olteanca.

image


Dă click pe imagini pentru FOTOGALERIE:

Salariu de 4.000 de lei


Muncea pe brânci, dar era răsplătită pe măsură, cu un salariu de 4.000 de lei. Numai că, pentru un trai în Bucureşti, aceşti bani nu erau tocmai un lux. „Peste jumătate din ei se duceau cu întreţinerea fetelor, că le-am dat la şcoli bune, iar restul pe datorii la întreţinere, mâncare, îi mai dădeam şi mamei acasă, ca să aibă şi ea, şi aşa se duceau toţi banii", mărturiseşte Stela Gavrilă, în timp ce ne conduce spre bucata de pământ din spatele casei, cultivată cu vie. Casa a cumpărat-o cu 80.000 de lei în urmă cu doi ani, când a decis că singura soluţie ca să poată supravieţui este mutarea la ţară.

„Am luat căsuţa asta deoarece arată chiar rustic", explică femeia, nu înainte de a preciza că a fost nevoită să lasă în urmă Capitala după ce lefurile au început să scadă, din 2002. „Până atunci am dus-o chiar bine, pe urmă a cam început să scârţâie. Salariul a ajuns la 1.500 de lei. Cu patru persoane, nu poţi să te întreţii, n-ai cum, oricum ai da-o", explică femeia. Odată ajunsă la Amărăşti, Stela spune că trăieşte o poveste parcă ruptă din basm: fără griji, fără stres şi fără datorii.

„Aici, stresul e foarte mic, nici nu se simte. Nici nu zic că sunt în comună, aşa de linişte ce este. Nu, n-am nicio grijă. Decât curentul ce trebuie să îl plătesc, atâta răspundere am. Am făcut abonament de energie electrică şi nu plătesc decât  40 de lei la două luni. Acum trăiesc din ce am agonisit", mărturiseşte Stela, care spune că va ieşi la pensie peste şapte ani, timp în care nu uită să-şi plătească datoriile către stat.

Curăţă pomii şi taie via

Despre munca la ţară, olteanca vorbeşte numai de bine. Are doar satisfacţii, munceşte pământul cu spor şi nu se dă în lături nici când vine vorba de prăşit.  „Nu îmi e greu aici: dacă eşti gospodar la oraş, eşti gospodar şi aici, la ţară. Îţi faci treburile şi singur. Eu vara stau numai în grădină: via cu mama am tăiat-o, eu am stropit-o, pomii eu mi i-am curăţat, eu mi i-am stropit", povesteşte cu mândrie femeia, care ne conduce printre rândurile de vie pe care singură o întreţine. „La curte e aşa linişte... N-aş da viaţa asta pentru nimic", încheie femeia. 

De la confecţii la crescut păsări



La câteva străzi distanţă, Aurora Ivan (69 de ani) munceşte de zor în ogradă. S-a trezit de la ora 6.00 şi până la amiază nu a avut niciun moment de răgaz. Tanti Aurora e de curând amărăşteancă, pentru că toată viaţa a trăit la Craiova, unde a lucrat în domeniul confecţiilor.  Nu a rezistat prea mult în capitala Olteniei, din cauză că abia mai putea face faţă cheltuielilor cu întreţinerea şi cu mâncarea. „M-am sfătuit cu soţul şi am zis să venim la ţară, că nu mai sunt atâtea griji. Am cumpărat căsuţa asta şi am venit la Amărăşti", povesteşte tanti Aurora, care nu pridideşte să se odihnească nicio clipă.

image
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite