Tragedia unei pianiste

Mihaela Ursuleasa va fi înmormântată, vineri, la Cimitirul Bellu. Muzicieni din lumea întreagă strâng bani pentru fiica artistei.

Sala Mare de la Konzerthaus Berlin a răsunat sâmbătă seara de acordurile cutremurătorului „Pas de deux" de Ceaikovski, dedicat memoriei pianistei Mihaela Ursuleasa, care ar fi trebuit să cânte în acest concert, alături de Orchestra Naţională de Tineret, la Festivalul Young Euro Classic. Concertul a avut loc, dar fără ea, iar orchestra dirijată de Cristian Mandeal a ridicat în picioare publicul din capitala Germaniei, care a aplaudat minute în şir.

Mihaela Ursuleasa n-a mai putut participa la concertul din data de 4 august, pentru că, pe 2 august, vestea morţii ei a zguduit întreaga lume. Pianista, considerată unul dintre marile talente ale ultimelor decenii, copilul-minune care a urcat pe marile scene de la vârsta de 6 ani, a fost găsită moartă, în apartamentul ei din Viena, la vârsta de 33 de ani.

Cauza morţii se pare că a fost o hemoragie cerebrală. Potrivit wien.orf.at, poliţia austriacă exclude ipoteze ca sinuciderea sau crima. După o ceremonie organizată joi la Biserica ortodoxă „Învierea Domnului şi Sf. Apostol Andrei" din Viena, trupul neînsufleţit al pianistei va fi adus în România, iar înmormântarea va avea loc vineri, 10 august, la ora 9.30, la cimitirul Bellu din Capitală.

Copilul fără copilărie

Ursuleasa îşi anulase concertul de la Bucureşti din seara ­zilei de 1 august, invocând motive de sănătate. „În ultima conversaţie pe care am avut-o cu ea la telefon, am vorbit despre muzică, am râs şi i-am pomenit pe doi dintre prietenii ei dragi, Sol Gabetta şi Patricia Kopatchinskaja", scrie Andreea Butucariu, impresara ei, pe site-ul personal al artistei.

Mihaela Ursuleasa ar fi împlinit 34 de ani pe 27 septembrie. Născută la Braşov, într-o familie de muzicieni, la vârsta de 5 ani a început să studieze pianul împreună cu tatăl ei, care cânta jazz. La doar 5 ani, fetiţa i-a cerut să o ajute să descifreze un cântecel al lui Ceaikovski. „Prima mea profesoară, doamna Stela Drăgulin de la Braşov, mi-a dat ocazia unei fantastice experienţe de scenă, de concert.

În schimb, mi-a asfixiat personalitatea, a ridicat pianista, dar aproape a distrus eul, omul din mine", îşi amintea ea mai târziu, într-un interviu pentru „Observator cultural". Iar mărturia este completată de alte şi alte poveşti din acei ani, despre care artista a considerat că e bine să vorbească, pentru ca publicul să ştie ce sacrificii şi ce riscuri presupune „copilăria-minune".

De la Braşov, pe marile scene ale lumii

La 12 ani, tânăra pianistă a avut norocul să fie ascultată de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit o bursă de studii la Viena, care i-a devenit oraş adoptiv şi unde locuia acum, împreună cu mama şi cu fetiţa ei de 7 ani.

De la acest moment, cariera sa a intrat pe un alt făgaş, iar în 1995, a câştigat marele premiu la una dintre cele mai importante competiţii internaţionale, „Clara Haskil", din Elveţia. A concertat alături de filarmonicile din Hamburg, Köln, Bamberg, Rotterdam, Dresda şi orchestrele Wiener Symphoniker, Concertgebouw din Amsterdam, Tonhalle din Zürich, Cincinatti Symphony Orchestra, de orchestrele radio din Viena, Varşovia, Berlin.

Şocaţi de moartea ei, muzicienii care au cunoscut-o îşi amintesc întâlnirea cu ea. „Îmi vine în minte imaginea unui copil pierdut în imensitatea pianului, pe care îl stăpânea şi din care crea o lume de muzică. (...) Îmi amintesc copilul care nu atingea nici pedalele pianului", povesteşte soprana Felicia Filip, într-o declaraţie pentru Mediafax.

„Sunt mâhnit de faptul că a pierdut atât de devreme lupta cu problemele ivite din cauza presiunii create de o carieră internaţională strălucită", a declarat şi pianistul Horia Mihail, continuând: „Mă mâhneşte şi mai mult faptul că abia acum, după ce nu mai este printre noi, devine «cap de afiş» al ştirilor din media românească". „Fiind în epoca acelui naţionalism de operetă pe care-l practica Ceauşescu, a fost exploatată ca un mare talent şi ca un exponent al stării înfloritoare a talentului din România", a precizat şi pianistul Dan Grigore, citat de Mediafax. Muzicianul a vorbit despre faptul că „valorile noastre sunt cunoscute mai mult în străinătate, în timp ce noi ne îmbătăm aici cu tot soiul de imposturi şi pseudovalori".

"Sunt mâhnit că a pierdut atât de devreme lupta cu problemele ivite din cauza presiunii create de o carieră internaţională strălucită. Mă mâhneşte faptul că abia acum devine «cap de afiş» al ştirilor din media românească."
Horia Mihail pianist

Fetiţa şi muzica, două mari iubiri

Pe site-ul personal al artistei a fost postată înregistrarea Concertului Nr. 2 pentru pian de Frederic Chopin, pe care artista l-a susţinut pe 7 iunie anul acesta, la Bucureşti. Într-un mesaj semnat de impresara Andreea Butucariu pe aceeaşi pagină, aceasta îi aduce pianistei un omagiu şi îi invită pe organizatorii concertelor la care urma să participe artista să contribuie financiar la viitorul fiicei acesteia. Pianista Gabriela Montero lansează acelaşi apel. „Cele două mari iubiri ale ei au fost fiica ei şi muzica ei şi aş dori să sugerez, cu modestie, întregii comunităţi muzicale ca toate concertele pe care ea le avea programate să îi fie dedicate şi ca artiştii care cântă la aceste concerte să îşi doneze onorariile într-un fond pentru fiica ei", a declarat ea. 

Până la sfârşitul anului avea programate numeroase concerte, pe 18 şi 19 august la Eisenstadt, Germania, şi pe 29 august la Varşovia, Polonia. Acestora li se adaugă un turneu pe care pianista română îl avea programat în mai multe oraşe din Brazilia, în septembrie şi octombrie, apoi la Berna, la München şi la Amsterdam.  Numărul contului va fi publicat pe ursuleasa.com.