Tradiţie şi risc pentru un pom de Crăciun

În preajma sărbătorilor de iarnă, băiuţenii cercetează munţii pentru a găsi brazi marcaţi, să le taie vârful

În localitatea maramureşeană Băiuţ, situată la circa 50 de kilometri de Baia Mare, se păsrează o tradiţie mai puţin obişnuită. Aici, în fiecare an, în preajma sărbătorilor de iarnă, aşa numiţii „căutători de brazi” pornesc într-o aventură periculoasă. Ei bat munţii dimprejur în căutarea unor vârfuri de brazi pe care le taie şi le vând apoi ca pomi de Crăciun.
Ceea ce face atât de neobişnuită această aventură este că aceşti căutători de brazi urcă în arborii înalţi de zeci de metri cu braţele goale şi fără niciun fel de măsură de siguranţă. Nu le place să vorbească despre pericol, nici despre cei care au eşuat plătind cu viaţa.
E suficient un pas greşit, o creangă îngheţată şi o secundă de neatenţie şi totul se poate transforma într-o tragedie. „Brazii s-au tăiat aici de sute de ani. De când mă ştiu eu. E ca un microb care îţi intră în sânge şi nu mai scapi de el”, spune Laci Dosenciuc, un căutător de brad din Băiuţ. 

Întunericul, duşmanul principal

Perioada de căutare a vârfurilor de brazi este scurtă, durează doar două sau trei săptămâni, iar din această pricină nu se mai ţine cont de vremea de afară. Importantă este lumina zilei. „Mai ninge, mai plouă, mai bate vântul, dar nu prea contează. Ne străduim să tăiem cât este lumină şi se mai vede de ziuă, dar de multe ori noaptea ne prinde coborând prin pădure”, mai spune Dosenciuc.
Dacă drumul prin zăpadă până în brâu a fost o aventură, odată găsit bradul perfect începe cu adevărat provocarea. „Este un risc până-l găseşti, dar de abia după aceea vin greutăţile. Primul lucru la care ne gândim este acela de a ne vedea înapoi pe pământ sănătoşi. De fiecare dată mulţumim lui Dumnezeu pentru ajutor”, mai spune bărbatul. 
Frica nu are ce să caute în mintea acestor oameni. Ei spun că partea cea mai periculoasă în căţărare este de la bază, până după ce trec de primii cinci metri. „Aici crengile sunt subţiri şi din cauza gheţii se pot rupe în orice moment”, mai spune el. Au nevoie şi de un psihic de fier, orice mişcare greşită poate fi ultima. Confirmă faptul că semeni de-ai lor şi-au pierdut viaţa căzând din copacii înalţi, dar refuză categoric să vorbească despre asta.
Tăierea vârfurilor de brazi e permisă doar în parchete aprobate, care urmează să intre în exploatare silvică. Dacă nu ar fi recoltate ca „brazi de Crăciun”, vârfurile s-ar arunca împreună cu rămurişul. Dacă tăietorii sacrifică brazi nemarcaţi riscă să se aleagă cu dosare penale.

Pe bani puţini

Urcarea până în vârful bradului durează cam o jumătate de oră.  Odată tăiat, vârful trebuie coborât cu mare grijă pentru a nu se rupe „lumânările” din coronament. Pentru acest lucru ei folosesc o sfoară de care leagă trofeul şi îl coboară cu foarte mare atenţie. În cel mai bun caz, un om poate reuşi să taie un singur vârf într-o zi, pe care poate lua maxim 50 de lei. Speculanţii vând un astfel de brad şi cu 300 de lei.