Tony Blair scapa ca prin urechile acului din cea mai grava criza politica din intreaga sa cariera

* Raportul Hutton il exonereaza de orice vina in sinuciderea expertului in armele de distrugere in masa David Kelly * In schimb, peste 70 de membri ai propriului partid voteaza impotriva proiectului de lege cu privire la majorarea taxelor universitare, indreptatind presa londoneza sa vorbeasca de "o victorie a la Pirus"

Disculpat de raportul Hutton de orice rol in sinuciderea omului de stiinta David Kelly, expert guvernamental in armele de distrugere in masa, premierul britanic, Tony Blair, a reusit, astfel, sa treaca cu bine de cel mai greu moment din intreaga sa cariera politica, la numai 24 de ore dupa ce scapase ca prin urechile acului de un vot impotriva controversatului proiect asupra sporirii taxelor universitare, care i-ar fi atras automat demisia. Cele doua probleme alcatuiau, practic, un tot inseparabil si, daca, dupa votul din Camera Comunelor, raportul Hutton i-ar fi fost defavorabil, cariera premierului putea fi considerata definitiv incheiata. O asemenea perspectiva, de neconceput pentru un om politic care, pana la declansarea interventiei militare in Irak, s-a bucurat de o popularitate fara precedent, a fost inlaturata, dar, cum remarca presa britanica, criza cu care a fost confruntat indica in ce masura a fost erodat capitalul de simpatie de care beneficia - multi dintre compatriotii sai, inclusiv parlamentari laburisti, retragandu-i increderea acordata in momentul preluarii puterii. Fara indoiala, razboiul din Irak a constituit un factor principal in acest proces de erodare, cu atat mai justificat fiind interesul enorm cu care au fost asteptate concluziile amintitului raport Hutton cu privire la imprejurarile mortii tragice a expertului britanic, dupa ce numele sau fusese vehiculat ca sursa a dezvaluirilor din presa despre "cosmetizarea" rapoartelor serviciilor secrete britanice in legatura cu presupusele arme de distrugere in masa ale fostului regim de la Bagdad. Rod al unei anchete care a durat peste sase saptamani, in decursul carora au fost audiati 74 de martori, raportul, a carui redactare a luat mai bine de patru luni, cuprinzand 320 de pagini, il exonereaza pe Tony Blair de orice comportament dezonorant in evenimentele care au dus la dezvaluirea numelui lui Kelly ca sursa a afirmatiilor incriminatorii la adresa guvernului, dezvaluire care l-a determinat pe acesta din urma sa-si ia viata. Raportul apreciaza ca decizia de a divulga numele lui Kelly nu facea parte dintr-o "strategie ascunsa" si nici ca era "deplasat" din partea serviciilor secrete britanice sa tina seama de "sugestiile" conducerii guvernului privind arsenalul irakian. In schimb, imaginea BBC-ului a iesit destul de sifonata in raport, reprosandu-i-se postului public de televiziune ca a procedat "gresit", in loc de a cerceta mai temeinic afirmatiile unuia dintre ziaristii sai, care pomeneau - fara a cita numele lui Kelly - de "infrumusetarea" rapoartelor serviciilor secrete, la indicatia cercurilor guvernamentale. Blair are toate motivele sa rasufle usurat dupa publicarea raportului, dar nu are de ce sa se felicite in legatura cu rezultatele votului din Camera Comunelor - 316 pentru si 311 impotriva, in conditiile cand Partidul Laburist dispune de o majoritate de 161 de mandate - asupra proiectului de lege privind taxele universitare. Asemenea rezultate arata clar ca o buna parte din deputatii laburisti au votat impotriva proiectului sustinut de Blair. Infrangerea proiectului a putut fi evitata numai prin interventia de ultim moment a lui Gordon Brown, omul nr. 2 din guvern, considerat un puternic rival al lui Blair la conducerea partidului, care a reusit sa determine cativa deputati laburisti sa nu mai voteze contra. Cotidianul Guardian estimeaza ca, in asemenea imprejurari, nu se poate vorbi de o victorie a lui Blair, ci mai degraba de umilirea sa. Premierul a castigat o batalie sangeroasa, dar a pierdut razboiul, opineaza Times, in vreme de Daily Mail si Daily Telegraph sustin ca Blair isi pastreaza postul numai datorita lui Brown, depinzand de acum inainte de bunul plac al acestuia.