Tirana: versiunea albaneza a capitalismului

Tirana, capitala Albaniei, la inceputul lui 1991 - un oras cu aproape 500.000 de locuitori in care circulau doar doua masini, cea a presedintelui si cea a primului-ministru. Restul populatiei se

Tirana, capitala Albaniei, la inceputul lui 1991 - un oras cu aproape 500.000 de locuitori in care circulau doar doua masini, cea a presedintelui si cea a primului-ministru. Restul populatiei se deplasa cu bicicleta sau cu mijloacele de transport in comun, adica 5-6 autobuze hodorogite, fara geamuri si cu scaune din doi in doi. Un singur semafor, postat exact in buricul orasului si un militian care invartea de zor o paleta de circulatie erau repere sigure pentru orice vizitator. Nimeni nu lua in seama nici culoarea semaforului, nici gesturile haotice ale omului legii. Cateva luni mai tarziu, dupa un scenariu parca identic cu cel din Romania, studentii albanezi ieseau in strada pentru a striga "Jos comunismul!". Dupa un pic mai bine de un deceniu de la caderea comunismului, Albania s-a preschimbat intr-o tara de tip occidental. Strazi care inainte aratau ca dupa bombardament au devenit autostrazi cu doua si chiar trei benzi. Guvernul italian a preferat sa bage milioane bune de dolari in dezvoltarea Albaniei, pentru a scapa de problema emigrantilor. Rezultatul nu a fost insa pe masura. Consulatul italian din Tirana este in continuare luat cu asalt de sute de albanezi ce vor sa plece la munca in "tara macaronarilor", cum o numesc cei de-aici. Capitala are acum aproape un milion de locuitori, iar pe strazile ei circula zilnic peste 100.000 de autoturisme, majoritatea limuzine de lux aduse din Italia. Totusi, primele semne ale Occidentului s-au facut simtite in piata din centrul orasului. Intr-un loc in care musulmanii veneau sa se roage la moschee si unde securitatea albaneza patrula zi si noapte, intalnesti acum pustoaice cu fuste de 2-3 degete, care te invita intr-o italiana perfecta la o partida de sex. Au ochiul format la turistii straini, fiindca ei sunt singurii care le frecventeaza. Cu localnicii nu incearca, fiindca risca sa fie luate la bataie. Religia musulmana nu tolereaza astfel de practici. De-asta nu a aparut pana acum nici un sexy-bar in oras. In schimb, orice ospatar stie anumite discoteci sau restaurante unde se agata femei. O harta a acestor locatii face cam 5-10 euro pe piata neagra. La doar 30 de kilometri de Tirana se afla un oras numit Duress - un fel de Constanta de la noi - locul prin care cei mai multi albanezi au emigrat ilegal din tara. Pe vremuri, drumul Tirana-Duress insemna mai bine de o ora de mers, prin hartoape si stradute desfundate. Astazi, aceeasi distanta se parcurge in doar un sfert de ora, pe o autostrada cu trei benzi pe sens. De-o parte si de alta au rasarit vile de lux, hoteluri, restaurante si benzinarii ultramoderne, astfel ca portul s-a legat practic de capitala. Si la Duress totul arata occidental. S-a pastrat doar bazarul de odinioara: un labirint de stradute in care saracii orasului scot la mezat acareturile de prin casa. O casca veche de militian face 5 euro dupa negocieri, in timp ce o pereche de blugi purtati ii iei la pret dublu. Datorita faptului ca este in coasta Italiei si Greciei, Albania a trecut probabil cel mai repede peste perioada de tranzitie de la comunism catre un capitalism aparte. S-au pastrat insa unele obiceiuri primitive. Circulatia se face inca dupa ureche, fara sa se tina cont de semafoare si indicatoare, spaga merge peste tot, iar nevasta este considerata un accesoriu la casa sau o proprietate castigata. De-asta, seara de seara, in centrul orasului apar doar grupuri de barbati iesiti la o cafea sau la o plimbare scurta. Valutistii au si ei zona lor, insa aici totul este perfect legal. Exista un sindicat al schimbatorilor de valuta, care militeaza pentru drepturile acestei categorii. Din acest motiv, fiecare casa de schimb e obligata sa inchida mult mai devreme decat orice alt magazin din oras.