Timişoara: Cecilia Ştefănescu despre carte, film şi vedete

Autoarea cărţii după care s-a făcut filmul „Legături bolnăvicioase” şi-a lansat un nou volum în Timişoara.

Scriitoarea bucureşteancă Cecilia Ştefănescu a debutat în anul 2002 cu volumul „Legături bolnăvicioase”, ecranizat mai apoi în 2006 de către regizorul Tudor Giurgiu. Filmul prezintă povestea iubirii dintre două tinere, Kiki şi Alex. Pelicula a beneficiat de nume cunoscute ale lumii artistice pe lista de distribuţie. Printre actori s-au numărat chiar Mihaela Rădulescu şi Tudor Chirilă. Adorat de unii, blamat de alţii pentru tratarea unor subiecte tabu, filmul a deschis seria filmelor româneşti ale ultimei generaţii. La finele săptămânii trecute, Cecilia Ştefănescu a vizitat Timişoara pentru a-şi lansa cel mai recent volum, „Intrarea Soarelui”.

Cum a ajuns să fie ecranizată cartea ta?

Într-o seară, prin 2004, am primit un telefon de la un băiat care s-a recomandat Tudor Giurgiu. Nu-l cunoşteam, mi-a spus că mi-a găsit cartea în libării, i-a plăcut şi vrea să facă un film din ea. La început,  l-am privit ca pe un nebun, mi se părea că e o propunere neserioasă. În cele din urmă l-am cunoscut, l-am acceptat şi a ieşit ce a văzut toată lumea.

Cât de mult s-a denaturat mesajul de la carte la film?

Evident că e un mesaj schimbat, pentru că într-un film foloseşti un altfel de limbaj. Prima care a denaturat mesajul cărţii am fost chiar eu, pentru că eu am scris scenariul. Am modificat povestea în aşa fel încât să fie adaptabilă. A rezultat probabil un mesaj mai accentuat pe povestea concretă de dragoste între cele două fete, care nu exista în carte. În carte era un fel de prietenie amoroasă. 

Ai intrat în contact cu actorii din film?

Sunt dezamăgită să constat că nu m-ai observat în film. (Râde) Am jucat un rol de umplutură, am fost o studentă care ducea o fişă la bibliotecă. I-am spus lui Tudor când m-a sunat că facem filmul doar dacă mă pune şi pe mine într-un rol şi a fost de acord. Era o glumă, dar am mers cu ea până la capăt. M-am sfătuit cu Tudor Giurgiu, am participat în bună măsură şi la filmări. E o chestie foarte frumoasă să stai în spatele camerei, e altceva, e fascinant.

Cum a fost trecerea de la anonimat la un film cu actori ale căror nume erau pe buzele tuturor?

Slavă Domnului, Mihaela Rădulescu nu a jucat foarte mult. (Râde) Aici e de discutat. Eu una nu am fost foarte fericită că s-a optat pentru nume celebre, aş fi preferat un film de autor. Sigur că regizorul a îmbinat cele două lucruri, este fix decizia lui şi o respect.