Theodor Stolojan: „Dacă Guvernul nu ar pune în practică măsurile de austeritate convenite cu FMI, Guvernul nu şi-ar mai avea sensul”

Europarlamentarul popular membru al PDL, specialist în economie şi aproape prim-ministru al României în decembrie 2008 a vorbit pentru “Adevărul” despre măsurile de austeritate anunţate de preşedintele Traian Băsescu.

În opinia sa, fără măsuri de austeritate puse în practică imediat, indiferent de presiunea străzii, România riscă să treacă printr-o nouă perioadă de reajustări care ar duce la sărăcirea tuturor, aşa cum s-a întâmplat între 1997 şi 2000.

Dezmăţ pe banii publici: Statul plăteşte câte 36 de directori pentru agricultură în fiecare judeţ!

Nu le pasă de recesiune: Salariu de barosan din primărie care sfidează criza: 5.000 de lei pe lună

Stolojan evită să îl critice pe Emil Boc, dar spune că într-adevăr, toate cheltuielile publice trebuie regândite. Iar dacă preşedintele Băsescu afirmă că “orice se poate renegocia” în relaţia cu FMI, Stolojan e de părere că odată ce au fost convenite şi anunţate, măsurile de austeritate precum tăierile de pensii şi salarii, trebuie să fie puse în aplicare. În caz contrar, Guvernul s-ar descalifica, afirmă politicianul care nu a acceptat să devină premier în decembrie 2008, pentru că “procesul deciziei” ar fi fost “prea complicat”.

Mai citiţi şi:

Confederaţiile Sindicale doresc amânarea şedinţei CES pentru a discuta memorandumul cu FMI

Senatul a aprobat noua lege a Agenţiei Naţionale de Integritate: nu se vor mai depune declaraţiile de avere!

Putea fi evitată tăierea pensiilor şi a salariilor dacă s-ar fi produs deja o reducere a posturilor bugetare ?
Nu, dar ar fi fost mai mică această tăiere. Problema este că ponderea cheltuielilor cu salariile şi cu pensiile în PIB este foarte mare. Ajustarea putea fi făcută şi prin restructurarea aparatului de stat, dar şi prin îngheţarea salariilor şi pensiilor. Din păcate, timpul nu ne mai permite alte măsuri acum.

Există alte măsuri care puteau fi făcute, alte cheltuieli care puteau fi tăiate ?
Această chestiune nu mai este valabilă.Important nu e acum ce puteam face, important e ce avem de făcut de acum înainte.  Tot timpul există cheltuieli care înseamnă risipă, ori care nu sunt oportune. Aflam deunăzi din presă că în comuna lui Pandele se construieşte cea mai înaltă biserică din ţară. Deci oricând ne putem pune întrebarea dacă astfel de cheltuieli sunt oportune sau nu.

Dacă tot vorbim despre exemple din ţară să nu uităm de investiţiile din comuna Răchiţele, din care provine premierul Emil Boc. Dincolo de aceste chestiuni, nu ar fi bine ca Guvernul să amâne proiectele care ar fi mai potrivite în perioade economice mai faste?
Putem pune în discuţie orice investiţie în termeni de oportunitate, dar nu numai. De exemplu, contează dacă aceste construcţii de locuinţe se folosesc sau nu şi fonduri europene, ori numai fonduri de la buget.

Măcar la nivel de semnal ar fi bine ca oficialii români să renunţe la o parte din aparatul propriu, aşa cum au făcut şi responsabili din alte ţări afectate de criză? Să renunţe la şofer, secretară, asistenţi, consilieri...?
Asta li s-a şi spus să facă. Aţi văzut că fiecare secretar de stat are dreptul să îşi angajeze nu ştiu câţi consilieri, asta e o treabă care România n-a avut-o. Ea a fost introdusă acum, de când se tot schimbă Guvernele şi partidele doresc asemenea lucruri. Categoric, nu discutăm aici deun ministru, care are nevoie de maşină şi şofer, dar pe alte funcţii nu e cazul.

Eu îmi amintesc de o altă perioadă de constrângeri financiare foarte mari, dinainte de 1989, când numai ministrul avea maşină. Restul, adjuncţii de miniştri se numeau atunci, nu secretari de stat, foloseau toţi o singură maşină de serviciu. Deci se pot lua măsuri foarte serioase de economisire.

Şi vă mai dau un exemplu. Avem o instituţie, care se numeşte Academia Română, căreia i-au fost confiscate proprietăţile în timpul comunismului. În schimb, academicienii primesc tot felul privilegii, o sumă lunară fiecărui academician şi aşa mai departe. Acum, Academia şi-a recâştigat proprietaţile, cea mai mare parte, are venituri, aşa că trebuie regândit. De ce mai trebuie dat ceva acum, că s-a schimbat situaţia? Practic, trebuie regândită fiecare poziţie de cheltuială din bugetul public.

Există deja de la începutul anului un plan de reducere a corpului funcţionarilor din ministere. De ce credeţi că nu a ajuns să se aplice?
Pentru că există o rezistenţă. Aşa cum vedeţi rezistenţa în a pune ordine în sistemul de salarizare, în a aborda un principiu normal în sistemul de pensii, tot aşa… Iar principiul este următorul: dacă prestezi o muncă cu un risc deosebit, cum ar fi militarii care pleacă în Afganistan, nu cei care stau prin birouri, prin salariu trebuie să recunoşti acel risc. Iar la un salariu mai mare primeşti o pensie mai mare.  Dar mulţi nu vor să accepte acest principiu, pentru că au primit fie salarii, fie pensii prin diverse acte normative speciale.De aici vine rezistenţa foarte mare.

Ce şanse există, în opinia dvs., ca în faţa unor proteste de stradă de amploare, Guvernul să renunţe la măsurile de austeritate şi să asistăm până la urmă la o creştere a TVA şi a cotei unice?
Guvernul nu va renunţa la aceste măsuri de austeritate pe care le-a decis pentru că pur şi simplu, într-un astfel de moment, practic Guvernul nu şi-ar mai avea sensul. Din moment ce a căzut de acord cu aceste măsuri, le-a anunţat deja, a nu le aplica ar fi un lucru foarte grav.
Ştiţi totuşi că în scrisoarea către FMI se prezintă această alternativă, dacă prima variantă ar eşua, iar măsurile nu s-ar aplica până la 20 iunie.

Există foarte multe variante.  Există şi varianta să nu faci nimic, să intrăm în mecanismele de reechilibrare practicate în ’97-2000. Aţi trăit aici, ce, aţi uitat?
Cu inflaţie foarte mare, cu recalibrarea economiei, pentru că în lipsa acestor măsuri, România nu s-ar mai putea împrumuta. Nici pe piaţa internă, nici pe piaţa externă, la nişte costuri rezonabile. Aţi văzut ce s-a întâmplat cu Grecia. A sărit costul împrumutului la nişte niveluri inacceptabile. Ori dacă se întâmplă şi la noi, şi nu ne mai putem împrumuta, începe deprecierea leului, începe inflaţia şi economia se recalibrează ca în 97-2000, cu o sărăcire masivă a populaţiei.

Iar varianta creşterii taxelor a fost prevăzută pentru cazul în care nu s-ar aplica aceste măsuri de austeritate. Dacă nu scazi cheltuielile, trebuie să creşti veniturile la buget.

Am putea să asistăm deci, în cele din urmă, şi la aşa ceva?
Nu. Eu nu pot să cred aşa ceva. Cred că Guvernul a înţeles despre ce este vorba, la fel FMI şi Comisia Europeana. Şi cred că acest Guvern, şi indiferent ce Guvern ar fi fost în locul lui şi-ar putea permite să nu respecte acest acord.
Sindicatele n-au decât să iasă în stradă, dar nu trebui să ajungem la violenţe ca în Grecia.

Măsurile de austeritate s-ar putea prelungi şi după finele acestui an?
În mod normal ar trebui să închidem şi noi această etapă proastă la sfârşitul anului, deci în 2010. Mai ales că economia din zona euro prevede totuşi o creştere de 0,8% în acest, deci şi exportul nostru ar primi un punct de sprijin. Dacă Guvernul împlineşte acest program la care s-a angajat, câştigă un lucru şi mai important: încredere, credibilitate, iar credibilitatea aduce după sine investiţii.

Daca aţi fi fost dvs. în locul domnului Boc, aţi fi procedat la fel ? Altfel spus, erau chestiuni care puteau fi făcute mai bine, aţi avea ceva să ii reproşaţi?
Eu vreau să vă spun doar atât. Aplicând acest program avem o şansă să ieşim la liman. Dacă nu, avem exemple în faţă. Japonia a stagnat 10 ani, Portugalia e într-o situaţie asemănătoare de câţiva ani buni. Nu inventăm deci nimic nou. Letonia a ieşit din recesiune numai după ce a aplicat anul trecut o reducere severă a salariilor şi pensiilor…

Eu nu cred că premierului trebuie să îi facem vreun reproş. Este un întreg aparat birocratic care se opune sistematic reformei. Uitaţi-vă numai la sistemul medical, în care intră an de an mai mulţi bani, iar rezultatul e tot mai nesatisfăcător pentru populaţie. Am dezvoltat aici o cultură a privilegiilor, a extragerii de rente care poate fi foarte greu înfrântă.