Teste de rezistenta la rupere a Aliantei D.A.

In PNL exista o vorba: cand o furtuna se isca din nimic, atunci la mijloc e vreo manevra a lui Valeriu Stoica. Maestrul combinatiilor incalcite, cu bataie pe termen lung, nu s-a dezmintit nici de data

In PNL exista o vorba: cand o furtuna se isca din nimic, atunci la mijloc e vreo manevra a lui Valeriu Stoica. Maestrul combinatiilor incalcite, cu bataie pe termen lung, nu s-a dezmintit nici de data aceasta, iesind pe piata cu o propunere care i-a lasat in ofsaid nu doar pe aliatii din PD, dar si pe cei din partidul sau. Este vorba de fuziunea imediata a celor doua partide aliate, care ar avea ca rezultat victoria neta in alegeri si coerenta guvernarii, in cazul in care Alianta D.A. va ajunge sa formeze viitorul Executiv. Ideea in sine nu este noua. Liberalii si pedistii au avut unele discutii despre fuziune chiar la inceputul formarii aliantei, in august 2003. Subiectul era atat de greu de digerat de ambele parti, incat a fost amanat pana dupa alegerile din toamna, astfel incat sa fie evitate orice fel de turbulente, care ar fi pus in pericol rezultatele la alegeri. Tactica a dat roade la scrutinul local. Scandalurile din teritoriu, de care s-au temut Theodor Stolojan si Traian Basescu, au fost bine gestionate de la centru, gratie mainilor ferme cu care cei doi au tinut haturile partidelor lor. Cu toate acestea, nemultumirile in filiale mocnesc si acum, alimentate de intocmirea listelor pentru Parlament. Alcatuirea clasamentelor cu candidatii la un fotoliu in Legislativ este un proces dificil pentru orice formatiune politica, din cauza frustrarilor pe care le antreneaza, iar modul in care un partid trece testul listelor parlamentare arata cat de matur si de responsabil este. In cazul PNL si PD, cartelile din interiorul fiecaruia risca sa se dubleze, pentru ca listele pentru Legislativ sunt comune, iar liberalii si pedistii se bat intre ei pentru cat mai multe locuri eligibile. Pe aliati ii mai asteapta o piatra de incercare: desemnarea premierului care va merge in tandem cu Theodor Stolojan. Protocolul stipuleaza ca seful Executivului va fi desemnat de catre cei doi copresedinti sau, in caz de neintelegere, va fi dat de partidul cu numarul cel mai mare de parlamentari - adica, dupa toate estimarile actuale, de PNL. Constient ca isi va urca tot partidul in cap daca nu obtine pentru democrati postul de premier, Basescu a incercat inca de acum doua luni sa-l impuna pe Adriean Videanu, un cvasinecunoscut care s-a remarcat prin renuntarea la calitatea de deputat in favoarea afacerilor si pentru faptul ca, atunci cand nu putea sa participe la negocieri, isi trimitea fratele sa discute cu liberalii programul de guvernare. De cealalta parte, PNL il preseaza pe Stolojan sa nu accepte un pedist ca prim-ministru si il viseaza in fruntea Cabinetului pe Calin Popescu-Tariceanu, pe care democratii se jura ca nu-l vor inghiti in ruptul capului. Chestiunea, care a devenit deja ultrasensibila, va fi lamurita in septembrie, cand va fi prezentat si programul de guvernare al aliantei. Tot pana atunci trebuie rezolvate impartirea ministerelor si desemnarea viitorilor ministri, alte surse de frictiuni. Ce le lipsea liderilor PNL si PD era tocmai cartoful fierbinte al fuziunii aruncat de Valeriu Stoica. Fostul presedinte al PNL sustinea, utopic, ca unificarea poate fi facuta in maximum trei luni si ca mai raman doua luni pana la alegeri, in care noul partid sa se manifeste ca formatiune-alternativa la PSD. Gandirea teoretica a lui Stoica desena un proces lin de fuziune, calauzit de vointa politica a celor doi presedinti de partide. Or, practica arata ca fuziunile sunt procese greoaie, intinse pe ani intregi, interval de timp pe care Alianta nu il poate aloca, mai ales daca iese victorioasa la parlamentare si are ca obiectiv o guvernare eficienta. O fuziune presupune, pe langa alegerea unui presedinte, desemnarea liderilor din esalonul al doilea. Batalia pentru o functie de vicepresedinte ar fi crancena, lucru pe care din nou alianta nu si-l poate permite nici inainte de alegeri, nici imediat dupa, tinand cont de faptul ca primul an de guvernare este crucial. Liderii PNL si PD au avut o reactie de arici la propunerea lui Stoica, pe care s-au grabit sa o califice ca fiind una strict personala, a unui outsider politic. Daca vor sa dovedeasca electoratului ca au in vedere mai mult decat coalizarea pentru obtinerea cu orice pret a puterii, liberalii si pedistii trebuie sa ia in calcul ideea fuziunii, aratand in acest fel ca au in vedere un viitor comun pe mai mult de patru ani. Altfel, chiar risca sa fie perceputi ca un CDR remaiat si sanctionati ca atare.