Termopane si inox peste sobolani, viermi si galeti cu rahat

Elvetienii le-au pus calorifere si conducta de apa - amaratii n-au cu ce sa plateasca facturile

O mana de amarati din orasul Zimnicea au primit recent o pomana al carei rost nu reusesc sa-l inteleaga sub nici o forma. Blocul 6 de locuinte sociale, cel mai mizerabil din oras, in care cateva zeci de sarmani stau cu chirie, a fost renovat numai in exterior, cu fonduri de la Guvernul Elvetiei. In interior a ramas acelasi cuibar de infectie, cu igrasie, sobolani si viermi. Afara s-au pus termopane, inauntru - calorifere cu ceas ultimul racnet si izolatie pentru caldura. Bucuria cea mare a fost cand, in sfarsit, s-au adus conducte pentru apa si in apartamentele mucegaite, unde nu existase niciodata retea de apa. Singura conducta era cea pentru evacuarea dejectiilor, dar nici aceea nu functiona. Nu aveau chiuvete, usi, ferestre, nici macar veceuri. Cu totii luau apa din Dunare si din garle, fiindca in toata Zimnicea se da apa numai cateva ore la doua-trei zile, si aceea galbena si nisipoasa. Acum fiecare apartament din blocul 6 a primit baterii de apa din inox, dar degeaba, fiindca locatarii nu au avut cu ce sa-si cumpere chiuvete sau cazi de baie. Se spala la robinetele de inox tot in lighean, ca si pana acum. Desi sunt singurii din oras cu calorifere ultramoderne, oamenii se gandesc sa se debranseze, fiindca nu au bani pentru caldura. M.N este unul dintre beneficiarii ajutorului elvetian. Traieste singur, dintr-o pensie de mizerie si lucreaza cu ziua pentru cateva zeci de mii pe zi. Uneori a muncit o saptamana intreaga pentru un sac de faina. De cand i s-a renovat blocul, isi tine sapa la loc de cinste - proptita numai de termopane. "Sapa e icoana mea, ca numai ea ma tine pe pamant", plange batranul. In bucatarie, sub bateria care iti ia ochii, omul a depozitat un morman de fasole uscata. "Nu face mucegai ca oricum, de ieri, n-a curs nici un strop de apa", zice el. Pentru batran, caloriferele sunt blestem curat: se ia cu mainile de cap cand se gandeste la factura de la iarna. Deja are datorie de 5 milioane de lei la apa si gunoi, chiar daca nu are parte de aceste utilitati. In aceeasi situatie se afla majoritatea locatarilor. "Daca vroiau strainii sa ne ajute, de ce nu ne-au platit datoriile la apa care, oricum, nu ni se da? Ce ne trebuie noua calorifer lucios, cand n-avem bani nici de paine?", se intreaba sarmanii. A.G isi creste singura cei trei copii, numai dintr-un ajutor social si din alocatii. Hrana lor de baza este un fel de azima, coapta intr-un cazan din fier. Sub el se ard hartii si cartoane. Iarna, cazanul serveste drept calorifer. In baie, intre bateria de inox si termopane, troneaza veceul: o galeata sparta, plina cu fecale. Femeia are de gand sa se debranseze de la proaspata retea de caldura, fiindca, zice ea, "noi nu suntem de calorifere. Costa enorm". Ca sa faca rost de bani pentru a-si plati datoriile de milioane la apa pe care, oricum nu o primeste, A.G este hotarata sa smulga bateriile ca sa le vanda. Marele of al femeii ramane acela ca nu va avea niciodata cu ce sa-si trimita pruncii la scoala.
"Mi-a fost mila de ei"
Banii elvetieni par, oricum, aruncati pe apa sambetei: investitia s-a facut in unul dintre blocurile estimate a se prabusi la primul cutremur, fiind printre cele mai vechi din oras. In plus, Zimnicea este puternica zona seismica. Permanent, populatia traieste cu groaza ca primul cutremur o poate ingropa de vie. Intrebat de ce s-au bagat utilitati de lux in apartamentele unor saraci care au cu totul alte prioritati, primarul Zimnicei, Petre Parvu, ne-a raspuns: "In tara s-au dat bani de la Guvernul Elvetiei pentru reabilitarea a cateva blocuri. Eu m-am batut sa obtin fonduri si pentru blocul 6 din orasul nostru, fiindca mi-a fost mila de oamenii de acolo". Edilul nu a stiut sa explice, insa, de ce a adus calorifere in casele unor oameni care nu vor putea plati niciodata o factura de la caldura.