Terapia prin joc îi ajută pe copii să comunice

Jocul este fundamental, indiferent de vârstă. Eliberează stresul, alungă plictiseala, stimulează creativitatea. Pentru copii, jocul este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de

Jocul este fundamental, indiferent de vârstă. Eliberează stresul, alungă plictiseala, stimulează creativitatea. Pentru copii, jocul este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a relaţiilor şi de mărturisire a dorinţelor.

Tot mai mulţi consilieri din şcolile elementare şi terapeuţi din practica privată includ în munca lor cu copiii terapia prin joc, cunoscută şi sub numele de ludoterapie. Această metodă este bine studiată şi s-a dovedit eficientă în ameliorarea problemelor pe care le au cei mici, dar ajută şi la îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil.

Limbajul copiilor rămâne în urma dezvoltării lor cognitive, iar ei comunică prin joacă ceea ce înţeleg din lumea care îi înconjoară. Astfel, jucăriile sunt percepute drept cuvinte, iar jocul ca limbaj. De aici a pornit ideea terapiei prin joc, aceasta fiind considerată echivalentul consilierii sau psihoterapiei pentru adulţi.

Valoarea simbolică a jucăriilor

Cel mai important aspect al terapiei prin joc este funcţia simbolică a jocului, care le asigură copiilor posibilitatea de a-şi evalua exprimarea sentimentelor şi gândurilor. Studiile efectuate de psihoterapeuţi americani demonstrează că experienţele semnificative din punct de vedere emoţional pot fi exprimate, într-un mod mai confortabil şi mai sigur, prin reprezentarea simbolică pe care o asigură jucăriile.

Acestea permit copiilor să-şi transfere anxietăţile, fanteziile şi trăirile, fiind dovedit faptul că un copil îşi transpune sentimentele mult mai uşor asupra jucăriilor decât asupra altor persoane, oricât de apropiate. În acest proces, copiii sunt în siguranţă faţă de propriile lor sentimente şi reacţii, deoarece jocul le permite să se distanţeze de evenimentele şi experienţele traumatizante pe care le-au trăit.

Copiii nu mai sunt copleşiţi de propriile acţiuni, deoarece acestea au loc în imaginaţie. Astfel, dacă au trecut printr-o experienţă înspăimântătoare sau traumatizantă, în cazul în care o transpun în mod simbolic prin joacă, cei mici transformă evenimentele exterioare în decizii interioare.

Când nefamiliarul devine familiar

Într-o relaţionare caracterizată prin înţelegere şi acceptare, joaca permite copiilor să ia în considerare noi posibilităţi, lărgindu-le exprimarea de sine. În procesul terapiei prin joc, care le conferă o anumită siguranţă, copiii explorează ceea ce nu le este familiar, dezvoltând o cunoaştere care ţine atât de simţuri cât şi de intelect. Se poate spune că prin ludoterapie nefamiliarul devine familiar, iar copiii exprimă în exterior, prin joacă, ceea ce a avut loc în interiorul lor.

O funcţie importantă a jocului este transformarea în situaţii controlabile a ceea ce nu poate fi controlat în realitate. Astfel, prin reprezentări simbolice, copiilor li se oferă ocazia de a-şi înţelege problemele şi implicit să încerce să le rezolve.

Implicarea părinţilor

În procesele de creştere şi maturizare, multe dintre problemele copiilor sunt determinate de incapacitatea adulţilor de a înţelege sau de a răspunde efectiv la ceea ce simte sau încearcă să comunice copilul. Acest "gol de comunicare" se măreşte şi prin insistenţele adulţilor în încercarea de a-i determina să adopte modalităţile de exprimare specifice maturităţii.

"Copiii sunt mult mai inteligenţi decât ne imaginăm şi le limităm foarte mult posibilităţile pentru că nu au mijloacele noastre verbale de exprimare. E ca atunci când, trebuind să te exprimi într-o limbă străină, nu ai toate cuvintele la îndemână, dar asta nu te face mai puţin inteligent, sensibil sau profund. E important să le dăm credit, să îi încurajăm şi să îi tratăm ca pe egalii noştri", spune Lena Rusti, psihoterapeut în cadrul clinicii Mentarex Consult.

Psihoterapeutul recomandă părinţilor să se implice activ, dând timp, energie şi dragoste pentru a identifica sursa problemelor. Psihologul Bogdana Bursuc consideră că rolul părinţilor este esenţial indiferent de vârsta copiilor. Deseori, părinţii consideră în mod greşit că anumite comportamente ale copiilor sunt problematice şi vor să le elimine.

Alteori, multe dintre comportamentele problematice ale copiilor sunt întreţinute chiar de părinţi. De exemplu, faptul că părinţii îşi pedepsesc copilul atunci când face un lucru nepotrivit dezvoltă tendinţa acestuia de a minţi. "În astfel de situaţii, este nevoie ca părinţii să înţeleagă cauza comportamentului copilului şi să înveţe modalităţi alternative de a interacţiona cu copilul", spune Bursuc.

Când duceţi copilul la terapeut

Terapia prin joc abordează o varietate de probleme ale copiilor: abuzul şi neglijarea, agresiunea şi exteriorizarea, dificultăţile de ataşare, dificultăţi de citire, muţenia selectivă. De asemenea, sunt vizaţi şi copiii cu tulburări emoţionale, în cazuri de disociere sau schizofrenie, dar şi cei care au probleme privind respectul de sine sau de adaptare socială.

Cele mai frecvente semne care indică faptul că un copil trebuie dus la terapeut se referă la dificultăţile pe care copilul le are cu propriile emoţii sau comportamente, spune Bogdana Bursuc. De exemplu, copilul devine agresiv, necooperant ori, dimpotrivă, mai retras. Modificările evidente şi persistente în comportamentul copilului sunt un indiciu pentru a solicita asistenţă de specialitate.

Lena Rusti afirmă că "suferinţa, inadecvarea, izolarea, neîncrederea în sine, neputinţa de a relaţiona cu ceilalţi, comportamentul agresiv sunt câteva dintre simptomele care comunică faptul că în familie există anumite probleme şi copilul nu ştie cum altfel să îşi găsească un loc în mediul din care face parte. În acest moment, psihoterapia îl poate ajuta să se deschidă şi să găsească alte modalităţi de a reacţiona."

Opţiuni pentru terapie

Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia vine în sprijinul părinţilor printr-o serie de programe şi proiecte dedicate ludoterapiei. Printre acestea se numără şi înfiinţarea Asociaţiei Române de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului şi Profesii Asociate (RACAPAP), care va fi afiliată la organismele similare europene şi internaţionale ESCAP şi IACAPAP. Pe lângă o serie de clinici private, alte opţiuni sunt asociaţia Play Therapy Romania, parte a grupului Play Therapy International (PTI).

Această organizaţie non-profit este dedicată promovării folosirii jocului creativ şi artei pentru a ajuta copiii să îşi atingă maximul de potenţial. Psihoterapeuţii britanici Roger şi Christine Day coordonează proiectele din România.

Ultimele cercetări ale specialiştilor de la Play Therapy International (PTI) relevă că din totalul copiilor care au beneficiat de ludoterapie în Marea Britanie în luna aprilie a anului trecut, 68% sunt băieţi şi 32% sunt fete. Cercetarea a cuprins peste 700 de cazuri. În România, serviciile de terapie nu fac parte dintr-un sistem centralizat, prin urmare nu există statistici.

Potrivit psihologilor, în ultimul an tot mai mulţi părinţi văd în ludoterapie o ultimă soluţie de a rezolva problemele copilului/familiei, deci se poate estima că numărul copiilor care beneficiază de terapie este în creştere.

Copiii sunt mult mai inteligenţi decât ne imaginăm şi le limităm foarte mult posibilităţile pentru că nu au mijloacele noastre verbale de exprimare.
Lena Rusti,
psihoterapeut