Terapeutica

Dieta pentru întărirea sistemului osos Sănătatea sistemului osos este esenţială pentru întregul nostru organism. În mod cert,o dietă sănătoasă, în care să predomine fructele şi

Dieta pentru întărirea sistemului osos

Sănătatea sistemului osos este esenţială pentru întregul nostru organism. În mod cert,o dietă sănătoasă, în care să predomine fructele şi legumele adecvate, urmată de exerciţii fizice, contribuie la întărirea oaselor. Calciul, magneziul şi vitaminele C, D şi K sunt elemente vitale pentru menţinerea sănătăţii oaselor. Aportul de calciu, în copilărie şi adolescenţă, este foarte important.

De la douăzeci la treizeci de ani, în organism are loc o consolidare osoasă. Iar după patruzeci de ani se poate spune că, masa osoasă începe să se reducă. Dar acest proces de degradare variază în funcţie de sex şi de tipul de os.

Nutriţioniştii europeni apreciază că la bărbaţi, osul spongios pierde circa 27 la sută din masă, între treizeci şi optzeci de ani, după o descreştere periodică. În schimb, la femei, pierderea masei osoase este accelerată, după vârsta critică (dacă nu este tratată cu hormoni).

Aşa se explică faptul că, la optzeci de ani, femeia pierde 40 la sută din masa spongioasă a oaselor sale. După cum arată diferite studii, raţia zilnică de calciu ar fi de 1.500 mg/zi, la vârstnici şi, în special, la femei care sunt mai expuse la osteoporoză. Dar acest aport nu este atins de persoanele vizate.

Mai mult, de la caz la caz, medicii apreciază că această doză trebuie mărită. Magneziul este considerat un mineral care contribuie la densitatea oaselor. La această concluzie au ajuns specialiştii care au analizat dieta persoanelor care preferă alimente bogate în magneziu.

Dar medicul de familie trebuie să decidă asupra dozei de magneziu pentru a se evita complicaţiile renale. Vitamina D este indispensabilă pentru absorbţia eficientă a calciului. Această vitamină se obţine din hrană, dar mai ales când pielea este expusă la soare.

Tocmai această carenţă datorată lipsei de expunere la soare sporeşte, în mare măsură, riscul de fractură a oaselor lungi, şi, în special, a colului de femur. Vitamina C este considerată o "fabrică" de colagen-element esenţial în formarea oaselor.

Alimente pentru protecţia sistemului osos?

Alimente bogate în calciu: caşcavalul (şvaiţerul în special), brânza de vaci, fructele uscate, broccoli, pătrunjelul, iaurtul natur. Magneziul se găseşte în anumite alimente: tărâţe de grâu, pudră de cacao, germeni de grâu, migdale, drojdie de bere, fasole albă, pâine integrală, linte, cereale integrale, produse lactate, nuci şi seminţe.

Vitamina D se găseşte în ton, uleiul de ficat de morun (untura de peşte), ficat (de pasăre, de vită sau porc), unt, brânzeturi, germeni de grâu, sardine. Vitamina C se găseşte în cantităţi importante în citrice, roşii, broccoli, pepenele galben, pătrunjel, măceşe, ardei, căpşuni, fructe de pădure. Vitamina K poate fi procurată mai ales din drojdie de bere, caise uscate, linte, fasole albă, năut, prune uscate, curmale, migdale, nuci, alune, ciocolată, ciuperci.

Prunele - consumul a cinci prune uscate pe zi contribuie la absorbţia calciului în oase şi asigură organismului un surplus de energie. Bananele reprezintă o sursă importantă de potasiu care combate pierderea calciului din oase. Spanacul - bogat în vitamina K contribuie la păstrarea densităţii mineralelor în oase. Celelalte minerale prezente în compoziţia sa - zinc, seleniu, fosfor, calciu, potasiu - reduc riscul apariţiei fracturilor de oase. Kiwi, ca şi bananele, conţin mult potasiu care întăreşte oasele.

Broccoli este o legumă ideală pentru protecţia oaselor şi a inimii. Prazul asigură organismului un procent important de calciu, potasiu, dar şi de vitamine din complexul B. Consumul de praz protejează oasele şi arterele. Anghinarea (sparanghelul) este o plantă cu gust amărui. Este bogată în magneziu şi potasiu. O dietă cu anghinare protejează ficatul, oasele şi sistemul imunitar.