Televizorul, un părinte agresiv

aduce la ore. Unii psihologi spun că puştiul copiază ceea ce vede la televizor, fiind lăsat toată ziua în faţa ecranului. Violenţa desenelor animate e greu de suportat, chiar şi pentru un

aduce la ore. Unii psihologi spun că puştiul copiază ceea ce vede la televizor, fiind lăsat toată ziua în faţa ecranului. Violenţa desenelor animate e greu de suportat, chiar şi pentru un adult, iar copiii încep să adopte comportamentul eroilor din filme, încercând să-şi distrugă inamicii. Datele CNA arată o supraexpunere la programele tv, "consumul" ajungând şi la patru ore pe zi. Violenţa este în creştere pe micul ecran, dominând şi producţiile adresate minorilor. Alţi specialişti spun că de vină sunt părinţii, care îşi abandonează copilul în propria casă, bucuroşi că televizorul i-a scăpat de o grijă. Generaţiei crescute în faţa blocului, cu cheia de gât, i-a luat locul generaţia crescută cu ochii în televizor.

Violenţa din spatele desenelor animate
La doar cinci ani, un copil supradotat a fost izgonit de la trei grădiniţe. Motivul, micuţul este incapabil să-şi găsească un loc printre cei de vârsta lui, din cauza violenţei de care se foloseşte în toate împrejurările. Copilul provine dintr-o familie de oameni simpli. Doi părinţi din orăşelul Slatina au o problemă cu care s-ar putea confrunta din ce în ce mai multe familii din România. Îngrijorarea lor a căpătat proporţii atunci când evidenţele au fost tulburătoare. Educatoarele de la trei grădiniţe le-au sugerat să-i dea medicamente, ca să-şi potolească fiul, iar medicul de familie le-a recomandat să-l ducă la psiholog. Micuţul ştie să scrie şi să citească la doar cinci ani. Este pasionat de geografie şi de matematică şi are un vocabular bogat. Ar vorbi despre capitalele Europei minute în şir. Câteodată se uită pe Discovery, dar obsesia lui sunt desenele animate. Vrea să cunoască tot ce e nou, să fie provocat intelectual, este deschis spre orice fel de informaţie.

Reproduce replicile şi imită gesturile personajelor negative
Transformarea micuţului într-un adevărat "pericol social" s-a făcut brusc. Uitându-se ore în şir la desene animate, acesta a început să folosească replicile şi ameninţătile personajelor negative. N-a rămas imun la modelele comportamentale ale creaturilor malefice sau ale superiorilor, care îşi rezolvă conflictele numai prin violenţă. A început să-şi impună convingerile prin forţă fizică, a devenit irascibil, reacţionând cu pumnul la tot ce nu-i este pe plac. În societate joacă frecvent rolurile personajelor preferate. Distincţia între bine şi rău aproape a dispărut, iar între realitate şi ficţiune graniţa a devenit din ce în ce mai transparentă.

Programele violente generează comportamente deviante
Aurora Szöcs, psiholog şcolar la Colegiul National "Radu Greceanu" din Slatina, spune că şi desenele aparent inofensive au inserţii de comportamente neadecvate. Apar persoane care fumează sau folosesc expresii argotice nepotrivite. "Unii părinţi spun: "Copilul meu este cuminte, stă şi câte două ore şi se uită la televizor, la desene". Total eronat. Le recomand părinţilor să închidă televizorul. Nu tot ceea ce îi face plăcere copilului îi este şi util. Acest obiectiv pe termen scurt de a "sta cuminte" poate influenţa mult atingerea, pe termen lung, a unui obiectiv major: formarea unei personalităţi armonioase. Am văzut un copil de doi ani care era ţinut la televizor şi care nu ştia să vorbească, pentru că trăia izolat în lumea lui. Este foarte important ca părintele să urmărească nivelul de violenţă a programelor vizionate de copil, să respecte indicaţiile gen
interzis copiilor sub 12 ani
, ne-a declarat psihologul Aurora Szöcs.

Televizorul doar compensează lipsa afectivităţii
"Un copil abandonat, chiar dacă nu la orfelinat, ci neglijat emoţional, se poate transforma într-un adult nevrozat. Lipsa de afecţiune îl poate urmări toată viaţa. Sunt carenţe care vor rămâne, iar adaptarea în societate se va face mai greu", spune Elena Vladislav, psiholog psihoterapeut şi asistent universitar la Facultatea de Psihologie a Universităţii Bucureşti. "Manifestările de agresivitate ale copiilor sunt, de fapt, solicitări de atenţie. Neglijenţa părinţilor şi abandonul îl determină pe copil să împrumute modele comportamentale de la televizor şi din jocurile pe calculator. Unii părinţi nu îi văd ca pe oameni cu personalitate, ci ca pe nişte păpuşi şi marionete care trebuie să facă aşa cum spun ei. Acest lucru îi derutează pe cei mici şi le dă un sentiment de insecuritate, iar ambivalenţa părinţilor se transformă în ambivalenţă la copii, care devin când buni, când răi. Eu nu sunt împotrivă ca un copil să se uite la televizor, dar trebuie să fie controlat: cât şi la ce se uită. Părinţii trebuie să le ofere alternative de petrecere a timpului liber, în care să existe neapărat interacţiune cu cei de vârsta lor. Sunt mulţi tineri care spun că nu au timp să stea cu copiii, din cauza serviciului. Nu este importantă cantitatea, ci calitatea momentelor în care le sunt aproape. Chiar şi într-o oră îi pot asculta cu adevărat şi le pot arăta că sunt interesaţi de ei şi de viaţa lor".

Copiii se uită patru ore pe zi la desene
Centrul de Sociologie Urbană şi Regională CURS a realizat, în decembrie 2005, un sondaj pentru CNA, cu privire la violenţa din programele tv. Cercetarea privind analiza comportamentului de consum de programe audiovizuale al elevilor (7-10 ani) şi analize comparative pe trei grupe de vârstă (7-10 ani, 11-14 ani şi 15-18 ani) privind modele culturale arată că există supraexpunere la programele tv. 49,09% din participanţii la sondaj se uită câte 1-2 ore la televizor, iar 31,67%, câte 3-4 ore zilnic.

Personaje preferate, Tom şi Jerry
Cele mai apreciate personaje de desene animate sunt: Tom şi Jerry (situate pe primul loc în toate cele trei topuri), Jerry, Tom şi Scooby Doo. Potrivit psihologilor, Tom şi Jerry "este una dintre cele mai violente producţii tv: la fiecare 20 de secunde un personaj e lovit, cade sau suferă un accident. şi alte personaje sunt enumerate în cele trei topuri, dar există şi unele care apar în topul celor cu peste 1 procent, numai la anumite categorii de vârstă. De exemplu, Blinky Bell la grupa de elevi de 7-10 ani, Summy la grupa de elevi de 11-14 ani sau Ciocănitoarea Woody la grupa de 15-18 ani. Pentru elevii din grupa de vârstă 7-10 ani: Cartoon Network cu 14,8%, PROTV cu 14,6% şi Minimax cu 13,8% ocupă primele trei locuri. Ele sunt urmate în cazul elevilor de 7-10 ani de Antena 1 şi JETIX aproape cu acelaşi scor, de circa 10%. În cazul elevilor de 7-10 ani se detaşează net programele de desene animate (25%). Acestea sunt urmate de telenovele (9%). Emisiunile de desene animate sunt pe primul loc şi pentru elevii din grupa 11-14 ani dar într-o proporţie mai mică, de 13%.

Americanii spun că deficitul de atenţie nu se "ia" de la tv
Un studiu recent, realizat de o echipă de la Universitatea Texas Tech, susţine că vizionarea excesivă a programelor de televiziune nu provoacă apariţia deficienţelor de atenţie cunoscute şi sub denumirea de ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder). ADHD este un "defect" neurologic care se manifestă prin incapacitatea de concentrare pe o singură sarcină, hiperactivitate, temperament dificil sau abilităţi sociale scăzute. Acestea ar apărea pentru că părinţii obosiţi de copiii activi îi trimit la televizor pentru a avea câteva momente de linişte.

Un băiat de şase ani mânca doar ce vedea în reclame
Un caz analizat anul trecut la colocviul "Copilul - vârstele şi problemele lui", care a reunit la Bucureşti specialişti din Europa, contrazice însă rezultatele raportului american. De la doi ani, un puşti a crescut cu televizorul în faţă. La şase ani, acesta îi înlocuia, deja, părinţii. Copilul mânca numai ce vedea în reclame, reţinea absolut tot ceea ce vedea, dar nu se putea discuta cu el. Când era certat, îşi muşca mâinile până îşi provoca răni. În weekend, niciun membru al familiei, în afară de el, nu avea voie să schimbe programul. Diagnosticat cu ADHD, a făcut şase luni de terapie de reintegrare şi a început să vrea să comunice cu cei din jur.