Teatrul, doctor de inimi
0Dragostea, personaj în două piese contemporane Două piese jucate săptămâna aceasta pe scenele bucureştene pun sub microscop dragostea şi sexul. Două repere care bulversează până la
Dragostea, personaj în două piese contemporane
Două piese jucate săptămâna aceasta pe scenele bucureştene pun sub microscop dragostea şi sexul. Două repere care bulversează până la alienare societatea contemporană. "Viaţa mea sexuală" şi "Dragostea durează trei ani" declanşează polemici la nivel individual, asumându-şi rolul de psihologi ai nefericirii.
O mamă, vânzătoare de obiecte pentru uz intim, un homosexual ratat, un pensionar înrădăcinat în ceauşism, un bodyguard laş, un patron megaloman, doi tineri fiţoşi - un carnaval de personaje care se naşte şi moare în fiecare noapte, la 3 dimineaţa, într-un sex-shop din România clipei azi. Piesa "Viaţa mea sexuală", de Cornel George Popa, a avut premiera la Teatrul Naţional din Bucureşti.
La sfârşit, oamenii au aplaudat satisfăcuţi. Nimic din piesa regizată de Sorin Militaru nu le-a violat aşteptările culturale. Nimic strident, nimic luxurios. Într-adevăr, nuditatea este personaj principal în spectacol, dar gros-planul merge în profunzime, dincolo de fizic. Oamenii sunt goi pe dinăuntru. Un suflet arid, defrişat aproape iremediabil de eşecurile din viaţa personală. Şi toate aceste suferinţe se întâlnesc într-un sex-shop. Dramă de la un capăt la altul, umor puţin şi amar, negru ca noaptea eternă din magazinul plăcerilor. Vânzătoarea Dorina (Tania Popa) are un copil pe care şi-l creşte singură. În jurul ei gravitează trei bărbaţi, dar niciunul nu-i poate oferi o iubire consistentă. Şi atunci rămâne singură, fără viaţă sexuală.
Text alert, pliat pe sufletul contemporan, "Viaţa mea sexuală" a câştigat concursul UNITER "Cea mai bună piesă a anului 2004" şi se va mai juca la sala Amfiteatru a Teatrului Naţional pe 7 şi 8 martie, de la ora 19,00. Poate cea mai bună producţie de până acum, în noul mandat al directorului Ion Caramitru.
Dragostea durează trei ani
O piesă care face ravagii în rândul tinerilor, "Dragostea durează trei ani", de Frederic Beigbeder, mixează aforismele cu muzica. Emanaţii intelectuale despre căsătorie, divorţ, iubire, adulter, sexualitate. O regie inventivă şi antrenantă, actori care joacă pătimaş şi real pe un text care nu oferă mari revelaţii, dar care confirmă în fiecare spectator reflexe comune. Unul dintre ele - abandonarea luptei cu rutina care sabotează relaţia dintre un bărbat şi o femeie. Cristi Iacob şi Adriana Trandafir se mulează perfect pe spaţiul neconvenţional, fructificat la maximum de regizoarea Chris Simion şi lărgit cu proiecţii video, care mută acţiunea chiar şi într-un WC public. Piesa se va mai juca la Lăptăria lui Enache pe 13 martie.
Se încarcă comentariile...
