Taxa si becul

"Niciodata n-am platit curentul, toata viata am furat statul", zice personajul principal din filmul lui Lucian Pintilie, Dupa-amiaza unui tortionar, privind incantat, chiar mandru de el, spre copacul

"Niciodata n-am platit curentul, toata viata am furat statul", zice personajul principal din filmul lui Lucian Pintilie, Dupa-amiaza unui tortionar, privind incantat, chiar mandru de el, spre copacul din curte, printre crengile caruia atarna cablul tras ilegal, la capatul caruia e fixat un bec. Scena este ilustrarea perfecta a modului de a vedea raportul cu statul al majoritatii romanilor: mare parte din imaginatia, creativitatea, priceperea romanului se consuma, zi de zi, pentru gasirea de noi cai de faultare a principalului strangator de biruri. Ce-i drept, nici "stapanirea" nu se lasa, inventand noi dari, taxe, dijme, mai ceva ca pe vremea fumaritului. Si uite asa, de-a lungul anilor, intre cetatean si stat s-a incins un adevarat razboi de gherila in care se consuma energie cat sa recladesti o tara dupa 50 de ani de comunism. Ani ale caror efecte naucitoare se vad in fiecare noua zi. Dealtfel, tot de acolo vin si reflexele celor care isi exerseaza ambitia in a refuza sa plateasca niste servicii de care beneficiaza. Pe vremuri, urcau ligheanul pe balcon sa prinda bulgarii, azi isi fac rost de decodoare pirat ca sa vada gratis filme americane. Raportul dintre cel ce ofera serviciile si cel care beneficiaza de ele e fals si daca te uiti din partea cealalta: la ce bun sa platesti un abonament la o societate de televiziune prin cablu, daca de trei ori pe saptamana "cade" reteaua si te trezesti fara nici un program? Solutia nu este insa "fentarea" reciproca si nici vesnica observatie blazata "asta, e traim in Romania", ci crearea unor raporturi juste intre cele doua parti, conform carora unii sa furnizeze servicii de calitate, iar ceilalti sa le plateasca in mod corect. Un semn de respect ar fi si regandirea taxei radio-tv, care a starnit atatea dispute in ultimul timp. Pana nu de mult, aceasta taxa era prototipul inselaciunii generalizate. Obligatorie inainte de 1989, taxa a devenit optionala dupa 1990, fiindca nu existau modalitati de presiune pentru plata ei. Cine era nebun sa se duca la Posta, sa stea la cozi interminabile (sunt dimineti in care ai impresia ca toata populatia Romaniei are treaba la ghiseele oficiilor postale) ca sa declare singur ca si-a cumparat televizor si sa se inscrie pentru plata? Mai ales ca mai toata lumea plateste un abonament pentru televiziunea prin cablu, care furnizeaza automat posturile publice de televiziune. Si daca tot sunt publice, de ce sa nu li se suplimenteze bugetul direct din buzunarul statului, pe care, oricum, tot contribuabilul il umple? Altfel, se cheama ca platesti postul public de televiziune - indiferent daca te uiti la el sau nu - de doua ori: o data prin impozitele pretinse de Stat, a doua oara prin taxa virata direct in buzunarul SRTV. Faptul e valabil si pentru posturile de radio publice. In tot acest timp, calitatea programelor difuzate de posturile publice de radio si televiziune nu este analizata de nimeni, de parca ar fi ultimul lucru ce conteaza in aceasta ecuatie prea mult trasa in zona politica. Problema de rezolvat are o logica simpla: faptul ca Societatea Electrica s-a speriat de refuzul cetatenilor de a plati taxa o data cu factura la curent, permitand plata separata ca sa nu-si deconecteze clientii, inseamna ceva. Protestele categoriilor care se vor excluse de la plata s-au inmultit, iar explicatiile guvernantilor se aglomereaza si ele, tinzand spre absurd. Vazand cum se zbate ministrul Administratiei Publice, Octav Cozmanca, sa dea explicatii cetatenilor furiosi, pana si premierul si-a luat seama si a admis ca normele de aplicare a legii privind taxa radio-tv sunt gresite si trebuie modificate. Altfel, rezultatul acestei initiative legislative, care a avut ca scop initial inlaturarea unei ilegalitati generalizate, ar putea fi, in curand, inventarea de noi forme de ocolire a caii legale, atat de catre simplii cetateni, care n-aveau nevoie de o taxa in plus, cat si de firmele mici si mijlocii, care sunt si asa asasinate de tot soiul de impozite. In alta ordine de idei, oare chiar nu da nimanui de gandit faptul ca sunt oameni in aceasta tara care ar prefera sa renunte si la becul chior pe care il mai au in casa, numai sa nu plateasca o taxa in plus?