Tarja Halonen: "Finlanda poate fi un bun exemplu pentru România"

"Adevărul" a fost prezent la Helsinki, în aceste zile, pentru a o întâlni pe preşedinta Finlandei, înaintea vizitei sale la Bucureşti Un sistem social model, o diplomaţie inteligentă,

"Adevărul" a fost prezent la Helsinki, în aceste zile, pentru a o întâlni pe preşedinta Finlandei, înaintea vizitei sale la Bucureşti

Un sistem social model, o diplomaţie inteligentă, o neutralitate păstrată cu străşnicie. Sunt câteva din "secretele" succesului finlandez, explicate de preşedinta Tarja Halonen.

Adevărul: În spaţiul european şi nu numai, Finlanda este văzută ca o "poveste de succes", din multe puncte de vedere. Unul dintre acestea este sistemul de educaţie, considerat între cele mai bune şi mai echitabile din lume. Care este secretul acestui succes şi cum reuşiţi să susţineţi un asemenea sistem?

Tarja Halonen: În primul rând, Finlanda are, în mod tradiţional, un respect profund pentru educaţie. În al doilea rând, personal, cred că sistemul nostru se integrează foarte bine în procesul globalizării.

Statul, ca organizator al sistemului de educaţie, este cel care contribuie substanţial la susţinerea financiară, sprijinit şi de autorităţile locale.

Astfel, avem garanţia unui sistem echitabil, iar toţi tinerii din Finlanda, băieţi şi fete, indiferent de situaţia lor socială, economică sau de locul unde trăiesc, pot avea şanse egale.

Credeţi că sistemul de protecţie socială finlandez s-ar potrivi şi altor state din răsăritul Europei?

Cred că s-ar potrivi foarte bine. Aminteam mai devreme de procesul globalizării... Finlanda, ca şi alte ţări, are o economie de piaţă. Este, fără îndoială, o economie dinamică, dar economia de piaţă nu poate garanta întotdeauna viitorul generaţiei următoare, aşa încât societatea trebuie să intervină.

Finlanda poate fi un bun exemplu pentru România. Dacă discutăm din punct de vedere istoric, Finlanda a fost cea mai săracă dintre "surorile" ei nordice. Pas cu pas, însă, însuşindu-ne experienţa altora, dar şi prin consens politic intern, am reuşit să depăşim dificultăţile.

Cum apreciaţi evoluţia României, de când a devenit membră a UE? Aţi remarcat progrese sau dimpotrivă?

Am spus adesea că România nu se afla într-o poziţie prea bună la început, în privinţa aderării. Şi de aceea cred că a fost o idee bună să i se impună o perioadă mai lungă de pregătire, înaintea intrării în UE.

Sigur, efortul depus a fost mare, şi nu mă refer acum doar la România sau Bulgaria, ci la toate aşa-numitele noi membre ale UE, atunci când au devenit candidate. Dar, odată acceptate, ţările trebuie să-şi continue eforturile.

A deveni membru al UE este ca şi o căsătorie. Iar noi cu toţii ştim cât de mult promitem înainte de căsătorie, pentru ca, odată mariajul încheiat, să dăm uitării multe promisiuni. De aceea cred că monitorizarea pe care şi-a propus-o Uniunea în cazul României ar trebui luată în serios. Mai aveţi încă de lucru, dar acum eforturile sunt făcute în cadrul familiei.

Procesul de integrare nu se încheie odată cu aderarea. Sper, însă, ca vizita mea în România să transmită mesajul că, împreună, se pot rezolva nu numai problemele simple, ci şi cele mai complicate. Pentru că nu aveţi nevoie doar de o guvernare bună şi de decizii corecte, ci şi de o bună, rapidă şi corectă implementare a acestora.

"Abordăm pragmatic relaţia cu Rusia"

Aveţi cu vecina dvs., Rusia, o istorie comună, nu tocmai liniştită. Cum aţi descrie relaţia ţării dvs. cu Moscova?

Cred că relaţiile Finlandei cu Rusia sunt acum cele mai bune din toată istoria noastră. Avem 60 de ani de pace cu această ţară.

Finlanda a făcut parte, e drept, timp de 100 de ani, din Imperiul rus, având însă un statut autonom. După ce ne-am obţinut independenţa şi după mai multe războaie, în vremea URSS, am reuşit să întreţinem relaţii şi cu sovieticii.

Desigur, există încă multe reforme pe care Rusia ar trebui să le implementeze, iar prezentul acord Rusia - UE poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei, după cum poate contribui şi experienţa finlandeză şi a întregii dimensiuni nordice europene în relaţia cu această ţară.

În concluzie, relaţiile noastre cu ţara vecină sunt bune, iar pentru Rusia, Finlanda este partenerul ideal, deoarece abordăm relaţia bilaterală de pe poziţii pragmatice.

O politică externă comună a UE privind Rusia ar fi, însă, binevenită, mai ales în condiţiile în care Uniunea şi-a sporit prezenţa şi ponderea pe scena internaţională. Ne-am putea pune astfel de acord în privinţa unor politici vamale, de taxe faţă de Rusia.

De ce a ales Finlanda doar UE, nu şi NATO? Statutul de neutralitate e mai de dorit în cazul ţării dvs?

Pentru că am avut nevoie de UE, dar nu şi de NATO. Noi, în Finlanda, avem o experienţă istorică diferită. Avem o colaborare strânsă cu NATO, suntem parteneri şi apreciem importanţa rolului Alianţei în Europa. Înţelegem şi opţiunea rapidă pentru Alianţă a fostelor ţări comuniste, în special cele care au făcut parte din Uniunea Sovietică.

Ţin să vă amintesc că Finlanda nu a fost niciodată o ţară comunistă, iar cu URSS am avut războaie, dar nu am fost integraţi în sistem.În concluzie, suntem prieteni apropiaţi ai NATO, dar nu facem parte din aceeaşi familie.

Trebuie să contribuim cu toţii la rezolvarea problemelor romilor

În alte ţări din UE, în primul rând Italia şi Spania, românii romi dau bătaie de cap autorităţilor, într-atât încât extrema politică încearcă să restrângă dreptul la libera circulaţie în spaţiul comunitar. Aţi întâmpinat în Finlanda probleme asemănătoare, mă refer la infracţiuni, la tabere ilegale ale romilor?

Avem în Finlanda o comunitate de romi de acum 500 de ani. Nu ştiu dacă am reuşit integrarea lor, dar am făcut progrese. După părerea noastră, romii reprezintă o minoritate europeană.

Ne-am ocupat îndeaproape de această minoritate, de respectarea drepturilor ei. Este o problemă complicată, dar cred că putem să o rezolvăm, iar Finlanda a fost foarte activă în acest domeniu. De aceea, la propunerea noastră a fost organizat Forumul romilor, în cadrul Consiliului Europei.

Condiţia socială a romilor, în special în ţările estice, este precară şi creează probleme. De aceea, vom aborda cu preşedintele dvs. problema romilor. Cred că aceasta trebuie rezolvată în ţările de origine, în România, Bulgaria, Cehia sau Slovacia, unde au o situaţie economică şi socială dificilă, dar totodată cred că e nevoie de contribuţia noastră, a tuturor.

Când primii romi din România au venit în Finlanda, a fost un şoc. Noi nu avem cerşetori. Or, am realizat că ei făceau din cerşetorie o meserie. Reacţia Italiei nu este răspunsul adecvat, nu aşa se rezolvă problema, ci combătând cauzele care au produs efectul nedorit.

Un politician care sparge toate tiparele

Nonconformistă, apărătoare a homosexualilor, a rromilor şi a tuturor celor ostracizaţi sau excluşi social, Tarja Halonen, nu aduce deloc cu portretul robot al politicianului de top.

Ca detaliu definitoriu pentru personalitatea sa,Tarja Halonen a avut un mariaj consensual timp de 15 ani cu Kari Pekkonen, actualul soţ, înainte de a legaliza legătura, pentru a evita unele probleme de protocol, apărute în timpul vizitelor în străinătate ale cuplului prezidenţial.

Cu toate acestea, finlandezii, care se caracterizează ei înşişi drept unul din cele mai conservatoare popoare ale Europei, au ales-o în 2000 preşedinte, pe această doamnă micuţă, cu părul roşu şi trăsături bine conturate, trădând o voinţă de fier, marcând, astfel, o premieră în istoria ţării.

Şi au reales-o, în 2006, cu un scor (46,3%) apropiat de majoritatea absolută. Înainte, însă, Tarja Halonen, jurist de profesie, a fost succesiv ministru al Afacerilor Sociale şi Sănătăţii, Justiţiei şi Afacerilor Externe, de fiecare dată fiind prima femeie care a deţinut aceste portofolii.

Am întrebat-o cum s-a simţit ca femeie politician într-un domeniu dominat încă de bărbaţi? A zâmbit inocent : <> .

Consideră că momentul cel mai important al carierei sale a fost în 2000, când a deţinut, alături de preşedintele Namibiei, copreşedinţia Summitului Mileniului, la ONU, cel mai important, ca participare, din istoria organizatiei. <> îşi motivează alegerea Tarja Halonen.

Cea mai mare realizare rămâne însă fiica sa, Anna, născută în 1978. Când vorbeşte despre ea, uită o clipă politica şi devine doar o mamă, ca atâtea altele, mândră de copilul ei.

Finlanda a avut nevoie de UE, dar nu şi de NATO
Tarja Halonen, preşedinta Finlandei

Integrarea europeană nu se încheie odată cu aderarea
Tarja Halonen,preşedinta Finlandei