Tarile arabe, preocupate de eventuala ascensiune siita in Orientul Mijlociu

Alegerile au stabilit siitii drept noua forta dominanta din Irak, fapt in conformitate cu realitatea demografica (ei reprezinta 60% din populatie), dar si facilitat de absenta cvasitotala de la urne a

Alegerile au stabilit siitii drept noua forta dominanta din Irak, fapt in conformitate cu realitatea demografica (ei reprezinta 60% din populatie), dar si facilitat de absenta cvasitotala de la urne a sunnitilor (37% dintre arabi). Dincolo de evidentierea semnificatiei primului scrutin multipartinic din ultima jumatate de secol din Irak, comentatorii si analistii din tarile vecine acestei tari n-au ezitat sa scoata in prim-plan "chestiunea ultrasensibila a reformelor politice in zona Orientului Mijlociu, o regiune dominata de regimuri autoritare", asa cum arata "Le Monde". Pe de alta parte, s-a subliniat ca "ascensiunea siita provoaca neliniste pentru tarile arabe". In acest sens, corespondentul din Beirut al ziarului "Le Figaro" scria ca "liderii tarilor arabe vecine Irakului asista cu neliniste la o premiera in istoria contemporana: consacrarea preluarii puterii de catre o comunitate siita dintr-o tara araba. Si nu numai atat". Explicand surpriza, se arata ca, la nivelul lumii musulmane, siitii, considerati eretici de islamul sunnit, majoritar in zona, reprezinta doar 10%. In presa din regiune s-a spus frecvent ca siitii irakieni manifesta o certa tendinta vindicativa dupa oprimarea de amploare la care au fost supusi pe timpul lui Saddam Hussein. Nu e mai putin adevarat ca s-au exprimat frecvente temeri in legatura cu relatiile cu siitii iranieni, aflati la putere, si foarte influenti in regiune. Ca o ironie a sortii, liderii siiti iranieni s-au format la scolile din orasele sfinte din "triunghiul siit" irakian - Najaf, Kerbala, Kufa -, dar si in orasul sfant iranian Qom. Dintr-o atare perspectiva, comentatorii si analistii din zona reamintesc cat de puternica a fost explozia siita din Iran, dupa izgonirea sahinsahului si triumful revolutiei islamice - februarie 1979. Aceasta a stimulat aparitia unor miscari radicale islamiste proiraniene (precum Hezbollahul din Liban) si relansarea altora deja existente (cum este gruparea Fratii Musulmani, din Egipt), cu actiuni politice si armate nocive. Dar fenomenul nu s-a oprit aici, el avand si un revers: aparitia Al-Qaida, al carei lider, Osama bin Laden, este un exponent al rigorismului sunnit din Arabia Saudita. Pe urma, bransa Al-Qaida din Irak condusa de Abu Musab Al-Zarqani actioneaza impotriva asa-numitilor "rafidha" (nume peiorativ dat siitilor) intrucat, in Irak, "au tradat Islamul". Nu e, deci, surprinzator ca tari vecine Irakului, precum Arabia Saudita ori Kuweitul (considerata de Saddam a 19-a provincie irakiana), se tem de o resurectie siita la Bagdad. La randul sau, regele Iordaniei, Abdallah al II-lea, si-a exprimat explicit temerea privind o "expansiune siita din Iran in Liban, trecand prin Irak si Siria". Aceasta din urma este majoritar sunnita, dar e condusa de minoritatea alauita, o emanatie siita. In plus, are relatii speciale cu Iranul. In fine, exista in tarile arabe si ideea ca acest "curs democratic din Irak s-ar putea realiza in detrimentul arabitatii tarii, al identitatii sale nationale si al intereselor sale". Mohammed Nur Farhat, profesor de drept din Cairo, citat de un cotidian egiptean, se intreba daca "nu exista o intelegere, cel putin partiala, intre SUA si Iran" asupra alegerilor din Irak, intrucat "de fiecare data cand SUA constata o diferenta intre interesele lor si democratie, precumpanesc interesele lor".