Taranul roman, intre sapa si SAPARD

Taranul roman nu da semne ca poate folosi banii cu care il tot imbie europenii. Pentru agricultorul din Romania, Programul SAPARD seamana cu un avion pe care ar trebui sa-l piloteze, dar nu prea

Taranul roman nu da semne ca poate folosi banii cu care il tot imbie europenii. Pentru agricultorul din Romania, Programul SAPARD seamana cu un avion pe care ar trebui sa-l piloteze, dar nu prea intelege de ce trebuie sa o faca si nici nu stie unde il va duce. Este un mijloc de finantare facut pentru un alt gen de producator agricol, iar taranul roman nu i se poate adapta nu doar pentru ca este prea sarac, dar si pentru ca programul este greu de inteles. O limba straina pe care omul de la sat nici nu poate si nici nu prea este dispus sa o invete. Redactarea unui proiect si mai ales gasirea fondurilor necesare cofinantarii sunt misiuni greu de indeplinit pentru un producator care abia reuseste sa asigure familiei painea zilnica. Cum marea majoritate a locuitorilor satelor practica o agricultura de autoconsum, este aproape imposibil ca vreunul dintre ei sa poata accesa fondurile SAPARD. Pentru a trece de la sapa, car cu boi si inchegarea branzei in tifon la constituirea unei exploatatii agricole si construirea unei fabrici de lactate este un drum pentru care agricultorul roman are nevoie de altfel de programe. SAPARD se adreseaza fermierilor instariti, dar, din pacate, la noi in tara acestia se pot numara pe degete. Tocmai de aceea au fost utilizate doar o treime din fondurile pe care Uniunea Europeana ni le-a pus la dispozitie. Daca in 2004 oficialii de la Bruxelles erau destul de sceptici ca vom cheltui banii, constructia de drumuri comunale si lucrarile de alimentare cu apa au scapat Romania de obligatia de a restitui fondurile. Anul viitor insa nu se intrevede nici o salvare si chiar responsabilii romani s-au aratat sceptici in privinta capacitatii agriculturii de a absorbi toti banii europeni. Sunt foarte putini cei care se arata dispusi sa porneasca o afacere in domeniu si, cum banii pentru infrastructura au fost cheltuiti in totalitate, guvernantii incearca sa "scape de bani" cerand realocarea lor pentru acoperirea pagubelor provocate de inundatii. Pentru ca Uniunea Europeana le da voie oficialilor romani sa se joace doar cu o suma relativ mica, ramane ca in urmatoarele luni banii sa mearga in investitii pentru cresterea animalelor, in pomicultura, in agroturism, in constructia de sere, fabrici de prelucrare a carnii, a laptelui, a legumelor si fructelor. Din pacate, cei care au avut banii necesari unei asemenea afaceri au accesat deja programul. Ceilalti se lovesc de problema cofinantarii, intrucat, pentru a beneficia de fonduri europene nerambursabile, agricultorul trebuie sa aiba jumatate din suma necesara investitiei. Astfel, numai cei care dispun de bani si mai ales sunt dispusi sa-i blocheze intr-o asemenea afacere pot avea curajul sa ceara fonduri SAPARD. Cu atat mai mult cu cat beneficiarul este nevoit sa-si investeasca sumele proprii si apoi sa astepte sa recupereze jumatate din ele, iar riscul de a nu-si primii banii este destul de mare pentru ca trebuie sa dovedeasca prin documente fiecare cui pe care il cumpara. Cand un fermier vrea sa-si construiasca un grajd si constata ca il costa 20.000 de euro, se mai gandeste putin. La o socoteala simpla, isi da seama ca o lucrare in regie proprie ar fi mai avantajoasa. Ar putea folosi lemnul pe care il are deja, forta de munca ieftina gaseste la vecini si cu 3.000 de euro si-a construit grajdul. Cu atat mai mult cu cat cele zece drumuri pe care trebuie sa le faca la Biroul Regional SAPARD si redactarea unui proiect din care nu intelege nimic ar putea speria pe oricine. Birocratia impusa de Uniunea Europeana parea de neclintit, dar pentru ca a devenit evident ca Romania nu va putea cheltui banii, Comisia se arata dispusa la modificarea unor reguli. Cea mai importanta: schimbarea raportului cofinantarii astfel incat beneficiarul sa contribuie doar cu un sfert din valoarea proiectului. In acest fel, se doreste ca pentru agricultorii si fermierii romani investirea in fiecare an a unei sume de 200 milioane euro sa nu mai fie o adevarata provocare. Anul viitor insa va fi, cu siguranta, o adevarata piatra de incercare, intrucat Romania va avea la dispozitie 640 milioane euro pe care sa le cheltuiasca in dezvoltarea agriculturii si a industriei alimentare. Un mare semn de intrebare se naste insa pentru anii de dupa integrare. Daca acum nu suntem in stare sa investim aceste sume, cum va reusi agricultura romaneasca sa absoarba dupa 2007 sume de zece ori mai mari? Pentru ca 90% din exploatatiile agricole au sub 5 hectare de teren si nici un utilaj agricol, iar majoritatea fermierilor detin 2-3 vite, va fi nevoie de proiecte potrivite structurii proprietatii din agricultura romaneasca, iar acestea sunt greu de realizat.