Ţăranii din Pleşani, conectaţi la "televizorul cu şoareci"

Sătenii dintr-o localitate botoşăneană au, de trei zile, acces la internet şi telefonie mobilă Un sat izolat şi sărac din judeţul Botoşani beneficiază, de trei zile, de un

Sătenii dintr-o localitate botoşăneană au, de trei zile, acces la internet şi telefonie mobilă

Un sat izolat şi sărac din judeţul Botoşani beneficiază, de trei zile, de un telecentru cu telefoane şi calculatoare. Bătrânii din Pleşani îşi fac semnul crucii în faţa computerelor cu care i-au dotat autorităţile şi se uită uimiţi la antenele montate în centrul satului. Săraci lipiţi pământului, pleşanii speră ca "televizoarele cu şoareci", aduse în satul lor de "domnii de la oraş", să facă din copiii lor "oameni mari".

La vreo 70 de kilometri de Botoşani, printre dealuri şi serpentine pline de noroaie, abia de zăreşti satul Pleşani. Un sat mic, răsfirat pe dealurile de lângă graniţa cu Republica Moldova. Aici îşi duc traiul 1.000 de oameni, majoritatea bătrâni şi copii. Atâţia au mai rămas după ce tinerii au luat calea pribegiei pe şantierele de prin ţară sau pe meleagurile cu iz de căpşuni. Au plecat să scape de sărăcie şi de noroaiele din Pleşani, ne spun localnicii. Şi-au vândut vaca din bătătură şi s-au dus să care cărămizi cu spatele pe şantierele din Moldova sau să culeagă căpşuni, ca să-şi facă un rost. Bătrânii stau şi acum pe la garduri şi îi aşteaptă. "Amândoi feciorii au plecat de vreo cinci ani la muncă. Poate or fi scris, dar poştaşul nu vine decât o dată pe lună, când aduce pensia, că e distanţa mare de la Călăraşi. Dacă aveam şi noi un oficiu poştal, poate primeam şi vreo câţiva bănuţi. Aşa... ce să fac, aştept, poate s-or usca noroaiele şi apar şi ei, că acum nu se încumetă ei, că e greu de ajuns", ne spune plin de speranţe moş Ilie Rotaru. În Pleşani nu există oficiu poştal, dispensar medical sau post de poliţie. Doar o clădire mică, aşezată sub dealuri, care ţine loc de şcoală cu clasele I-IV. Maşina de pâine vine în sat o dată la două săptămâni, iar singurul autobuz a ruginit în centru, pentru că nimeni nu vine sau pleacă din sat.

Localnicii nu ştiu nici măcar cum arată o ambulanţă

În satul Pleşani, nici măcar un kilometru de drum nu este asfaltat, iar cei mai mulţi ţărani n-au văzut în viaţa lor o maşină de ambulanţă. "Eu am televizor şi am văzut odată o maşină de Salvare, dar pe viu - nu. Prin satul nostru nu vine nimeni. Doar poştaşul şi popa. Bătrânii nici nu se obosesc să meargă la dispensar, că vor să moară în patul lor când le-o veni vremea", ne spune nea Ilie Darie, urmărind din priviri maşina de pâine care trebuia să alimenteze magazinul sătesc. Călăraşi este localitatea cea mai apropiată de satul lor. La vreo cinci kilometri distanţă. Cei care ştiu cel mai bine drumul sunt copiii, care merg zi de zi, prin zăpezi şi noroaie, ca să ajungă la şcoală. Aproape 200 de copii de clasele V-VIII se trezesc la ora 5.30 dimineaţa ca să ajungă la timp la şcoală. Le este frică să lipsească pentru că, ,,la 20 de absenţe, rămânem fără alocaţii şi nu avem ce mânca toată luna". Pentru pleşani, comuna Călăraşi este culmea civilizaţiei. Acolo este doctor, poştaş, poliţie şi primar. Sunt şcoli şi magazine şi "poţi să mergi la Biserică fără să te umpli de noroi", după cum ne spune mătuşa Taliţa, care de 40 de ani îşi bate bărbatul la cap să se mute ,,la comună".

"Eu nu-s marinar ca Băsescu, să navighez"

Vestea că în sat "a ajuns internet" s-a răspândit repede printre ţăranii din Pleşani. A fost subiectul fierbinte despre care s-a vorbit pe la toate colţurile. Unii au asociat cuvântul "internet" cu ajutoare pentru lemne.

Peste 100 de ţărani s-au înghesuit la telecentru să vadă ce se întâmplă. De la copiii de clasa I până la bătrânii satului, toată lumea vorbeşte acum despre internet şi navigare: "Nepotul îmi tot zicea <> . D-apoi ce-s eu marinar ca Băsescu, şi apăi de unde apă, că pe bălţile de la noi nu cred că se poate", spune râzând moş Petrea Mironică.

Reprezentanţii ANRCTI le-au explicat ţăranilor la ce îi ajută tehnologia. Ce au înţeles cu toţii este că un "televizor cu şoareci" îi va ajuta să îşi vadă copiii plecaţi în ţară şi din ţară.

Bătrânii privesc tehnologia ca pe o şansă care îi va face pe micuţii din Pleşani ,,oameni mari". "Pentru noi, de acum, tot aia e. Bine că au pietruit drumul spre cimitir. Noi suntem analfabeţi şi nu ne trebuie internet. Nu mai putem noi naviga decât până la Dumnezeu. Pentru copiii aştia sărmani, poate le-o schimba soarta, că tare chinuiţi mai sunt!", spune plin de optimism moş Toader, care zâmbeşte fericit la "televizorul cu şoareci" ce a întors satul pe dos de trei zile.

Telecentru inaugurat pe uliţa satului

De trei zile, Pleşaniul a fost conectat la internet şi telefonie mobilă. Reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii au înfiinţat în sat un telecentru unde funcţionează deja două calculatoare şi două telefoane cu ieşire către liniile de telefonie mobilă. Totul contra cost: 40.000 de lei vechi o oră de navigare pe internet şi 10.000 de lei vechi un minut de convorbire pe mobil. Doar apelarea numărului de urgenţă 112 este gratuită.