Ţara-manea

Nu vă mai plângeţi! Trăim într-o ţară în care e imposibil să ne plictisim. Vai, în ce ţară trăim…", se lamentează unii. O ţară fără cârmă, o ţară de oameni neserioşi,

Nu vă mai plângeţi! Trăim într-o ţară în care e imposibil să ne plictisim.

Vai, în ce ţară trăim…", se lamentează unii. O ţară fără cârmă, o ţară de oameni neserioşi, o ţară cu politicieni papagali, ţambalagii, combinagii. Da. Ei şi?! Păi tocmai asta-i frumuseţea, oameni buni. Chiar nu vă daţi seama? Ce ne-am face dacă am fi nemţi? Să trăim într-o ţară în care grâul creşte monoton de egal, în care iarba se măsoară cu rigla şi în care deşeurile se adună în recipiente separate.

Vă spun eu sigur: ne-am plictisi de moarte. Sunt sigur că nemţii sunt geloşi pe noi. Ei n-au o bogăţie naţională inestimabilă: maneaua. La munte, la mare, la bloc - răsună ţara. Ei n-o au pe Elodia (cum, nu ştiţi cine-i Elodia?!).

Ei nu-l au pe Dan Diaconescu. ZDF-ul nici nu poate visa la popularitatea OTV-ului. Producătorilor de acolo nici nu le-a trecut vreodată prin cap să agaţe în colţul ecranului o întrebare senzaţională, cu valoare de sondaj de opinie: "Şi-a făcut Cioacă nevoile pe marginea şoselei?". Nici nu ştiu ce pierd nemţii ăştia! Ei n-au parlamentari care să-şi dosească voturile la umbra unui palmier. I-aţi văzut miercuri la moţiunea de cenzură, nu? Dacă nu, nici nu ştiţi ce aţi pierdut! Cât despre guma de mestecat sau pastila de aspirină introduse în urna de vot, ce să mai vorbim?! Plicticoşi nemţii ăştia. Scorţoşi. Rigizi…

Păi, ei nu-l au pe Băsescu. Sigur că nu. Ziaristele germane se plictisesc de moarte. Cine să le facă "păsărici"? "Ţigănci împuţite"? Cine să le invite pe masă, să le arate cum se dă primul ajutor? Cine să le invite în birou "s-o facem împreună", cum spiritual i s-a adresat ieri primul om în stat unei jurnaliste de la Antena 1? Le-ar trebui un Băsescu să le condimenteze viaţa. Aşa, doar cu Angela Merkel, ajungi la sanatoriu… De monotonie, de plictiseală.

Aşa că nu vă mai plângeţi, oameni buni! Trăim într-o ţară în care este imposibil, dar absolut imposibil să ne plictisim. "O ţară tristă, plină de humor", vorba poetului. Tristă, ca să fac o concesie scepticilor, pentru că, în virtutea demonstraţiei de mai sus, nu e deloc tristă.

O ţară în care totul - muncă, dragoste, bani, prieteni, ură, invidie, politică, afaceri - se topeşte, pe ritmuri orientale, într-un imens creuzet: maneaua. O ţară-manea. O ţară menită să pună zâmbetul pe buzele ţuguiate ale europenilor, care ar face bine să fie mândri că au onoarea de a fi colegi cu noi de Uniune.

Cum să nu fii mândru când aşa o somitate ca Nuţi - citiţi ştirea în ziarul de astăzi - a ajuns să predea studenţilor români Integrarea, desigur cu "I" mare? Cum care Nuţi? Doamna aceea sfătuitoare de preşedinţi care a băgat - în direct şi la o oră de maximă audienţă - Norvegia în Uniunea Europeană pentru ca, apoi, să-l oblige pe rege să abdice şi să instaureze republica la Oslo. Tot mai sunteţi sceptici? Atunci să încheiem cu un banc vechi: "E ruşine să fii român? Nu, dar e păcat…".