Taner Yildiz, ministrul turc al Energiei şi Resurselor Naturale: „Europa are nevoie şi de Nabucco, şi de South Stream“

În 2030 se estimează că Europa va avea nevoie de 700 de miliarde de metri cubi de gaze naturale anual, faţă de 525 de miliarde de metri cubi, cât este în prezent necesarul.

Uniunea Europeană vrea o reţea unică de energie până în 2014

Consiliul European: Cât costă reţeaua energetică integrată?

Cât timp Europa va avea nevoie de gaze şi vor exista ţări producătoare de gaze naturale, nu este niciun pericol ca proiectul european Nabucco să fie sistat. Restul - problemele legate de finanţare, de găsirea resurselor de gaze naturale, de problemele care apar între partenerii proiectului - sunt detalii ce pot fi depăşite. Cel puţin aceasta este optica ministrului turc pentru Energie, Taner Yildiz, aflat recent la Bucureşti pentru a discuta cu autorităţile române despre acest proiect. Ministrul a explicat, pentru „Adevărul", şi că South Stream nu este un „proiect concurent", aşa cum este considerat îndeobşte. De vreme ce necesarul de gaze al Europei va creşte, ar fi nevoie de încă două proiecte asemănătoare, consideră ministrul.

Ion M.Ioniţă:După semnarea acordului pentru construirea gazoductului Nabucco, la Ankara, s-au mai înregistrat progrese? S-au găsit suficiente surse de finanţare? 

Taner Yildiz: Nabucco este un proiect de anvergură, deci, se înaintează cu paşi mici, dar siguri. Există şi anumite oportunităţi pentru astfel de proiecte, dar sunt şi ameninţări la adresa lor. Liderii  statelor  trebuie să fie insistenţi. Trebuie să manifeste răbdare atunci când apar mici neajunsuri. Noi am construit o conductă petrolieră,  Baku-Tbilisi - Ceyhan, şi ni se spusese atunci că nu vom reuşi să o ducem la bun sfârşit. Proiectul a fost terminat, am început să transportăm prin această conductă petrol şi în momentul de faţă capacitatea este de peste un miliard de barili. Proiectul îşi va găsi resursele şi se va dezvolta.

I.M.I.: Criticii acestui proiect spun că nu există suficient gaz pentru a aproviziona conducta.

T.Y.: Nu este aşa. Sigur că ar fi bine să participe cât mai multe ţări. Discuţiile care au avut loc cu Azerbaidjanul şi Turkmenistanul ne-au condus la un rezultat pozitiv.

Eliza Frâncu.: Ar putea Turcia interveni pentru a convinge şi alte ţări furnizoare să intre în proiect?

T.Y.: Noi suntem un partener, deci, a intermedia e chiar treaba noastră. Ne întâlnim cu toţi partenerii noştri şi spunem "facem asta" şi îndeplinim. Deci am făcut astfel de lucruri şi până acum.

E.F.: Şi unde a apărut problema? Nu au acceptat europenii?

T.Y.: Dacă ne uităm la tabloul general, vedem că producătorii îşi caută consumatorii. Şi consumatorii spun: „Unde sunt producătorii  noştri, că noi avem nevoie de gaz?". Aceasta este o realitate care nu s-a pierdut niciun moment. Actorii - producătorii şi consumatorii - doar îşi mai schimbă locurile. Restul sunt detalii care se rezolvă. Dacă dumneavoastră veţi auzi într-o zi că Europa nu mai are nevoie de gaz, atunci putem vorbi de un pericol pentru proiectul Nabucco. Sau dacă ţările producătoare vor spune: „Noi nu mai vrem să producem gaze naturale". Atât timp cât există şi producător, şi cumpărător, problema aprovizionării se va pune.

I.M.I.: Atunci cum vedeţi realizarea proiectului concurent Nabucco, South Stream?

T.Y.: Dacă vreţi, să revizuim puţin definiţia. South Stream poate fi văzut pe termen scurt drept concurent, dar pe termen mediu şi pe termen lung nu este un proiect concurent. Pentru că South Stream nu spune că eu voi obţine gazele naturale din Azerbaidjan sau din Turkmenistan, deci, nu există un conflict. Iar pieţele sunt, de fapt, aceleaşi şi acele pieţe au nevoie de ambele proiecte. Europa consumă acum 525 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Dar în 2030, din cifrele pe care le avem, se pare că va avea nevoie de 700 de miliarde de metri cubi. Nabucco are o capacitate de vreo 30 de miliarde de metri cubi şi South Stream, de vreo 35 de miliarde. De fapt, ar fi nevoie de încă vreo două proiecte asemănătoare proiectului Nabucco plus South Stream.

E.F.: Aveţi o perspectivă când va deveni operaţională conducta?

T.Y.: Există o parte financiară, apoi elaborarea proiectului, proiect de fezabilitate, sondarea volumului de gaze din ţările producătoare, de asemenea, se vor face nişte proiecte referitoare la resursele umane. Când va sosi clipa, atunci noi vom instala şi conducta.

E.F.: Aţi declarat în urmă cu câteva zile că Nabucco ar deveni operaţională în 2017, când termenul iniţial avansat fusese 2015. De ce această întârziere?

T.Y.: Sigur că în momentul în care se va stabili când se va scoate acest gaz natural, atunci şi conducta ar trebui să fie gata pentru a prelua gazul. Pentru că, dacă se termină instalarea conductei cu trei ani înainte, după aceea va trebui să aşteptăm să fie exploatat gazul natural. Deci, exploatarea gazului şi transportarea lui prin conducte   trebuie sincronizate. Se încearcă aducerea acestui proiect către 2015 şi, dacă se va descoperi un zăcământ de gaze mai devreme de această dată, evident se va schimba şi data la care Nabucco va intra în funcţiune.

Un inginer lângă Erdogan

Taner Yildiz (49 de ani) este membru al Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP), condus de premierul Recep Tayyip Erdoğan. A absolvit Universitatea Politehnică din Istanbul, specialitatea inginerie electrică. A lucrat apoi la compania Kayseri Electricity Generation. În 2002 a fost ales ca membru al Parlamentului, apoi a fost consilier pe probleme de energie al premierului Erdogan. Pe 1 mai 2009, a devenit ministru al Energiei şi Resurselor Naturale. Este căsătorit şi are patru copii.

România - furnizor de electricitate pentru Turcia?

Ministrul turc, în dialog cu jurnaliştii de la „Adevărul“

E.F.: Domnule ministru, v-aţi întâlnit cu premierul Emil Boc, cu ministrul Economiei, Ion Ariton, şi cu cel de Externe, Teodor Baconschi. Care au fost rezultatele discuţiilor?

T.Y.: Există foarte multe proiecte pe care le putem dezvolta împreună, proiecte tehnice. România ne-a acordat un sprijin deosebit în acest proces de negociere în vederea aderării la UE şi România continuă să ne acorde acest sprijin. Apoi, avem un parteneriat pentru Nabucco. Realizăm un proiect comercial împreună şi cred că acest proiect va duce la dezvoltarea unor alte proiecte distincte. Unul dintre aceste proiecte este cablul submarin de mare voltaj ce leagă Turcia de România. Avem, de asemenea, un proiect care se referă la liniile terestre de transfer al energiei. Aceste proiecte sunt, de fapt, proiecte complementare. A fost constituit un grup de lucru, format din tehnicieni, şi acest grup de lucru, atunci când îşi va definitiva lucrările, ne va prezenta raportul. În cazul în care raportul respectiv va fi pozitiv, atunci vor demara şi celelalte acţiuni referitoare la acest proiect.

I.M.I.: Ce proiecte vor fi pe agenda acestui grup de lucru?

T.Y.: Este vorba de reabilitarea unor căi de comunicaţii energetice care trec din România prin Bulgaria către Turcia. Folosim un sistem integrat, pentru ca, în momentul în care apare o defecţiune într-un sistem, să nu rămânem fără sursă de energie. În UE există şi un sistem interconectat şi, prin aceste proiecte, noi definitivăm şi sistemul interconectat european. Este un proiect care se referă nu numai la reabilitatea acestor linii de transport a energiei, dar este un proiect care ne ajută să ne furnizăm unii altora energie.

E.F.: Şi acum, în ce stadiu ne aflăm cu acest proiect?

T.Y.: Este vorba întâi de realizarea unui studiu de fezabilitate. După concluzii, se va începe lucrul cu tehnicienii.

I.M.I.: Poate România deveni un furnizor de energie pentru Turcia?

T.Y.: Sigur că da. Poate să şi cumpere, poate să şi furnizeze. Recent, Bulgaria ne-a propus să ne furnizeze energie, dar au avut o problemă la centrala nucleară şi în momentul acela Turcia a fost cea care, practic, a furnizat energie electrică Bulgariei. Va fi un câştig de ambele părţi.

„Turcia a reuşit să se dezvolte singură, fără ajutorul UE"

I.M.I.: Am văzut că şi anul trecut, Turcia a avut o creştere economică impresionantă. Pe ce se bazează această creştere când toată lumea e în criză?

T.Y.: Ritmul de dezvoltare din Turcia o situează pe locul doi, imediat după China. În 2010, creşterea economică a fost de 8%. Se ştie că în lume a început această criză globală, această furtună, însă noi am avut în urmă cu zece ani nişte greutăţi pe plan intern, din care am învăţat câte ceva. Atât sistemul bancar, cât şi cel financiar au fost aşezate pe o bază solidă şi deasupra acestora s-a aflat stabilitatea politică. Dacă există stabilitate politică, atunci putem rezolva şi problemele economice. Dacă nu există, te poţi confrunta cu o criză, chiar dacă nu e vorba de o criză globală. Noi am trăit acest lucru în Turcia în 2001. Datorită acestui lucru, putem spune că Turcia depăşeşte cu succes acum criza. În ultimii nouă ani, Produsul Intern Brut a crescut de la 235 de miliarde de dolari la 750 de miliarde de dolari. Adică a crescut de trei ori. Şi asta nu s-a întâmplat în timpul vieţii tatălui meu sau a bunicului meu. Noi am văzut lucrul acesta în ultimii zece ani.

E.F.: Şi la o asemenea dezvoltare economică, cum poate România ajuta Turcia, în drumul spre Uniunea Europeană?

T.Y.: România nu a precupeţit nimic pentru a acorda ajutor Turciei şi mulţumim cu fiecare ocazie. Cred că din această armonie, existentă între noi, pot profita ambele ţări.

I.M.I.: Rămâne voinţa de integrare a Turciei la fel de puternică văzând obstacolele care se ridică în calea acestui proces din partea unor state europene?

T.Y.: Oamenii, statele, firmele sunt puternice atât timp cât fac lucruri bune şi devin slabe pe măsură ce fac lucruri rele. Nu există niciun fel de excepţie. Noi, ca ţară, dorim întotdeauna să rămânem de partea lucrurilor drepte.

I.M.I.: Vedeţi integrarea Turciei  în UE ca pe un adevăr?

T.Y.: Dacă nu am crede şi nu am spera, n-am intra. Problema asta are şi aspecte tehnice, şi aspecte sociologice. Există ţări care văd în negru posibilitatea de a-şi întreţine pensionarii în 2020. În Turcia, media de vârstă a populaţiei e de 28 de ani. Turcia creşte, dar e o ţară care creşte odată cu creierul ei. Noi vrem să ne integrăm în UE, dar, integrându-ne, Turcia se gândeşte şi la ajutorul pe care îl poate da UE şi se gândeşte şi la sprijinul pe care îl poate primi din partea UE. Integrarea nu e o chestiune unilaterală.Turcia nu a cunoscut acest ritm de dezvoltare - creşterea PIB-ului de trei ori, pentru că s-ar fi integrat în Uniunea Europeană. A reuşit asta de una singură. Noi ne-am dezvoltat pe baza hotărârilor pe care le-am luat şi asta în afara UE. Nu trebuie să vedem în această dezvoltare faptul că noi am avea nevoie de Uniunea Europeană.

Turcia încearcă să asigure o bază de înţelegere între Iran şi Occident pentru dosarul nuclear

I.M.I.: Vorbind despre energie şi despre problemele politice din zonă, în opinia dumneavoastră şi a guvernului turc, care ar fi rezolvarea dosarului nuclear iranian?

T.Y.: Noi am exprimat această opinie de nenumărate ori. Turcia a fost întotdeauna, nu numai în privinţa Iranului, dar în întreaga lume, de partea proiectelor pacifiste. Şi Turcia este şi va fi întotdeauna împotriva unei utilizări care nu este în favoarea păcii, indiferent de ţara care va proceda în acest fel - fie că ţara se află în zona în care se află şi Turcia, fie că se află în altă zonă a lumii. Noi am spus întotdeauna că, în cazul în care vom fi solicitaţi, noi sigur că vom acorda acest sprijin Iranului. Asta am spus şi în trecut, asta spunem şi astăzi. Deci noi am spus întotdeauna că, dacă nouă ni se solicită, de exemplu, să păstrăm aceste resurse nucleare, o vom face. În numele tuturor căilor diplomatice, în numele păcii, noi vom fi de partea acestei intenţii.

I.M.I.: Din păcate, până acum, deşi au fost negocieri, unele găzduite chiar de Turcia, nu s-a ajuns la niciun rezultat.

T.Y.: Noi nu am fost parte la astfel de reuniuni, nu am participat. Chiar dacă aceste reuniuni au avut loc la Istanbul sau în altă parte, în Europa, Turcia nu a fost parte a acestor reuniuni. Turcia s-a străduit foarte mult să asigure această bază de înţelegere. Ministrul turc de Externe a stat de vorbă cu toate părţile implicate şi şi-a făcut cunoscut punctul de vedere. Nu se poate că noi să rămânem străini de ceea ce se întâmplă în zona asta.

I.M.I.: Cum evaluaţi ceea ce se întâmplă acum în lumea arabă? Care vor fi consecinţele?

T.Y.:  Vă voi face un rezumat al situaţiei din Orientul Mijlociu şi lumea arabă din punct de vedere energetic. Este privit acest subiect din punct de vedere al canalului de Suez şi al Egiptului. Agenţia Internaţională pentru Energie şi OPEC consideră că aceste evenimente nu au adus prejudicii din punct de vedere al aspectelor energetice. Deci cam ce se aşteaptă de la acest subiect, al energiei? Nu s-au constatat diferenţe mari între cerere şi ofertă. În septembrie 2008, când preţul petrolului a scăzut, noi am spus că nu va fi un preţ definitiv. Şi nici cel de acum nu e un preţ durabil. Sigur că noi urmărim evoluţiile din zonă.