Opinie Ovidiu Nahoi - TVR: revoluţie sau „mogulizare”?

În faţa noului Consiliu de Administraţie al TVR - ce va fi dominat, politic vorbind, de reprezentanţii Puterii - stă o tentaţie uriaşă. Aceea de a da replica la ofensiva împotriva guvernului şi a preşedintelui, purtată pe Realitatea şi Antene. De a transforma TVR într-o „Sinteză a zilei” întoarsă pe dos.

Justificări s-ar găsi – la fel cum a fost motivată şi prezenţa preeşedintelui şi a premierului în studioul lui Dan Diacolescu, în campania electorală şi imediat după. Aflată în mijlocul furtunii financiare, asaltată de nemulţimirile sociale şi chinuită de propriile disensiuni interne, Puterea se găseşte, în plus, într-o netă inferioritate din punct de vedere mediatic. „Naşul” nu reuşeşte să ţină pasul cu concurenţa, oricâte eforturi ar face.

Cu excepţia studioului din Calea Victoriei, purtătorii de mesaj ai Puterii şi comentatorii care îi sunt favorabili ( ori doar sunt bănuiţi că i-ar fi...) se află mereu în inferioritate. Numerică şi fonică. Puterea are, aşadar, nevoie de guri de tun veritabile în vederea unui an electoral 2012 ce se anunţă de pe acum extrem de dificil. Suficiente motive, aşadar, pentru a „ocupa” televiziunea publică, fără prea multe scrupule. La război, ca la război.

Logică din punct de vedere politic, mişcarea ar avea însă consecinţe catastrofale pentru societate. Ar agrava dezbinările din societate şi ar otrăvi şi mai mult climatul dezbaterii publice. Ar contribui la distrugerea puţinelor modele şi repere publice care ne-au mai rămas. Ar consacra ( definitiv?) jurnalismul drept luptă de gherilă a intereselor politice iar pe jurnalişti, din apărători ai democraţiei şi statului de drept, în bătăuşi mediatici.

Există oameni, unii dintre ei lideri de opinie, pentru care opusul comunismului ar fi anticomunismul dur, adeseori cu nuanţe mistice şi fascistoide. Nimic mai fals. Opusul comunismului înseamnă acceptarea faptului că alţii pot fi diferiţi, puterea şi inteligenţa de a găsi căi de compromis între diferitele interese şi curente de gândire dintr-o societate. Înseamnă deschidere, pluralism, toleranţă, dezbatere, compromis.

 La fel şi în cazul mass media. Opusul „televiziulilor mogulilor” nu poate fi o televiziune al cărei „mogul” să fie partidul de guvernământ. La fel cum opusul „Sintezei zilei” nu poate fi „Naşul”, pentru simplul motiv că sunt de aceeaşi factură.

Televiziunea publică ar putea fi acel spaţiu public al ideilor şi al dezbaterii, care deocamdată lipseşte societăţii româneşti. Ar putea fi un teritoriu în care grupurile diferite, interesele şi curentele de gândire diferite din societate şi-ar găsi fiecare locul, fără excluderi. O televiziune cu standarde profesionale şi etice ridicate ar face şi audienţă – nu toţi românii sunt imbecili, în mod sigur, nu cei mai mulţi. Abia o asemenea televiziune ar putea arăta, prin comparaţie, cât de ridicole sunt emisiunile de gherilă politică de la alte staţii. Ar contribui astfel la creşterea standardelor profesionale în toată presa.

Tentaţia transformării TVR într-o armă politică este, însă, uriaşă. Oare îi vor rezista cei numiţi în conducerea instituţiei de către Putere? Sau îşi vor pune măcar problema să o facă?