Suvenire şi impresii

Despre Târgul Moşilor am mai scris. O componentă importantă a lui era bâlciul. Sensul celor două cuvinte nu este chiar identic. Bâlciul era menit numai distracţiei. Sigur, găseai acolo

Despre Târgul Moşilor am mai scris. O componentă importantă a lui era bâlciul. Sensul celor două cuvinte nu este chiar identic. Bâlciul era menit numai distracţiei. Sigur, găseai acolo gogoşi, bomboane de zahăr, mititei, vin, menite să dea putere vizitatorilor să încerce toate posibilităţile de amuzament oferite.

Nu erau foarte multe, iar astăzi le-am crede destinate numai copiilor. De la căluşeii învârtiţi de câte un flăcău puternic la dulapul, dătător de emoţii puternice, cu urcările şi coborârile bruşte, de la încercarea forţei în loviturile cu ciocanul la roata orizontală pe care curajoşii încercau să rămână în pofida forţei centrifuge care-i arunca pe saltelele de pe margine, amatorii erau de toate vârstele. Era o distracţie populară şi oameni “în toată firea” nu ezitau să se amuze, să-şi demonstreze abilităţile, să râdă.

Una dintre distracţiile cele mai apreciate pare a fi fost datul în bărci. Un fel de leagăne pentru adulţi, în care limita o fixa fiecare în parte, de la legănarea uşoară la bascularea peste bara orizontală superioară. Era un fel de zbor pe cont propriu, care oferea beţia primejdiei închipuite (uneori şi reale, când temerarul nu avea echilibrul necesar). Nimeni nu remarca atunci, desigur, frumuseţea tabloului creat de mişcarea ritmică, egală sau nu a bărcilor, de înscrierea lor pe cerul lipsit de nori. Acest ultim aspect l-a surprins fotograful.