Suta lui Călin

se vor recorela cele două propuneri, rămâne de văzut. Optimiştii speră că Executivul va da un bonus de 5-6 la sută, peste creşterea din ianuarie. Pesimiştii cred că premierul s-a încurcat

se vor recorela cele două propuneri, rămâne de văzut. Optimiştii speră că Executivul va da un bonus de 5-6 la sută, peste creşterea din ianuarie. Pesimiştii cred că premierul s-a încurcat în cifre şi a aruncat, la repezeală, o variantă care să acopere inflaţia, fără să angajeze cheltuieli prea mari de la buget. Criticii susţin că popularitatea lui Tăriceanu va avea de suferit. În Irak, unul a strigat "bomba!" şi sute de persoane au murit în busculadă. Reacţia e firească, principala ameninţare a vieţii irakienilor fiind atentatele. La noi, viaţa pensionarilor este ameninţată mai ales de pensie. Până să-l termine boala sau să-l stranguleze vreun toxicoman, pensionarul riscă să moară de foame sau de frig, neavând bani nici de pâine, nici de întreţinere.
De ce să-i dai omului speranţe şi apoi să spui: scuze, am greşit? Desigur, pensionarii n-au cum să oblige guvernul să plătească. Dar mai ştii? În Galaţi s-au strâns 500 de vârstnici, care au mărşăluit fără autorizaţie, forţând intrarea în prefectură. Iarna grea i-a trimis înapoi în case, dar la primăvară exemplul gălăţenilor ar putea fi urmat de întreaga ţară. Revolta pensionarilor, odată aprinsă, nu se va putea stinge nici cu formula "mai dă-le, Barbule, o sută de lei", fie ei şi noi, nici cu jandarmii. Prima soluţie nu are acoperire în buget, iar folosirea forţei e, de asemenea, imposibilă. Cum să opreşti cu bastoanele de cauciuc nişte oameni în baston de lemn sau chiar în cărucioare? şansele ca guvernul să se confrunte cu ample proteste de stradă, organizate de pensionari, sunt însă mici. În Occident, politicienii au devenit conştienţi de aşa-numita "grey power" - puterea generaţiei cu părul coliliu.
Pensionarii lor au timp şi forţă să se implice în viaţa comunităţii şi sunt preocupaţi de alegeri, spre deosebire de tineri, care nici nu se prea duc la vot.
La noi, sunt pensionari şi pensionari. Cei de la ţară rezistă cu ce pot produce în gospodărie. La oraş, mulţi au intrat în pensie la 50 de ani, ca să scape de şomaj şi se descurcă muncind la negru, cât mai pot. Muncitorii din străinătate le plătesc bunicilor cu care şi-au lăsat copiii un "salariu" de baby-sitter. În prezent, suferă doar cei care nu au pe nimeni. În câţiva ani, va fi rău pentru toţi. Este evident că preţurile se aliniază la nivelul celor din Europa mai repede decât o fac pensiile. Va fi deci tot mai greu pentru copii să-şi ajute părinţii, iar singuri, aceştia nu vor putea rezista. Indexările, majorările şi recorelările sunt doar praf în ochi dacă nu creşte economia. Din indexare în indexare, pensionarii României au ajuns cei mai săraci europeni.
Tăriceanu n-are ce pierde cu promisiunea pe care le-a făcut-o pensionarilor. Oricum aceştia s-au obişnuit să fie amăgiţi. Oricum votează cu stânga, după cum arată toate studiile sociologice de până acum. Riscurile îl pândesc pe premier din partea tinerilor, care au votat cu dreapta. Ei aşteaptă o creştere economică puternică şi pensii private. S-ar putea să reacţioneze acum pentru că nu vor să ajungă la bătrâneţe să depindă de câteva procente aruncate noaptea, de un politician sau altul, la talk-show.