Surprize pentru Obama

Este foarte posibil ca Barak Obama să fie pus în faţa unei urgenţe internaţionale la scurt timp după ce a ajuns preşedinte. Lumea este o bombă de crize latente, iar scânteile se pot transforma oricând într-o furtună politică.

“Ţineţi minte ce spun. Nu vor trece şase luni până ce lumea îl va testa pe Barack Obama, aşa cum a făcut-o şi cu John Kennedy. Vom avea o criză internaţională, generată pentru a pune la încercare curajul acestui tip”, a avertizat candidatul democrat pentru funcţia de vicepreşedinte în octombrie.

Chiar dacă Joe Biden a vorbit la cald, avertismentul său nu a fost o exagerare. Are dreptate.

Obama va trebui să facă faţă unui şir lung de provocări internaţionale: de la proliferarea nucleară până la instabilitatea din Pakistan, războaiele din Irak şi din Afganistan, bombăneala Rusiei şi tragediile din Orientul Mijlociu.

Apoi vin preocupările mai îngrijorătoare, care nu se află pe lista nimănui. Bill Clinton nu şi-a imaginat niciodată, atunci când a fost învestit în funcţie, că va trebui să retragă atât de repede trupele din Somalia. George W. Bush nu avea habar despre planurile legate de atacurile de la 11 septembrie. John Kennedy a trebuit să gestioneze criza rachetelor cubaneze. Deci, ce va trebui să înfrunte Obama?

Actuala criză economică poate fi adăugată listei de pericole care încă nu sunt dezvăluite. Instabilitatea multor guverne va fi exacerbată de necazurile economice. Criza poate aduce Africa de Nord şi părţi din Asia la punctul de fierbere. Unele ţări, precum Egiptul, ar putea ameninţa întreaga regiune dacă s-ar prăbuşi.

Guvernele altor ţări ar putea încerca să distragă atenţia de la probleme interne şi să creeze probleme externe pentru a evita frământări interne.

Rusia este un studiu de caz. Economia ei a fost lovită mai puternic de criză decât cea a Statelor Unite. Dar preşedintele Medvedev pare mai preocupat de rachete decât de economie. El a avertizat recent Washingtonul că Moscova îşi va spori capacitatea militară în Kaliningrad, dacă acesta va continua proiectul amplasării scutului de apărare anti-rachetă în Europa.

O Rusie instabilă din punct de vedere economic, condusă de o elită autoritară şi lipsită de scrupule, ar putea cu siguranţă să-i facă surprize lui Obama.

Apoi, mai e şi China. În acest caz, pericolul nu izvorăşte din puterea acesteia, ci din slăbiciunile ei. În martie, premierul chinez a declarat că “acest an va fi cel mai greu din istorie” pentru economia ţării sale. Mulţi au spus la vremea respectivă că exagerează. Acum este clar că nu exagera.

China trebuie să creeze în jur de 24 de milioane de locuri de muncă pe an. Asta fără a-i pune la socoteală pe cei 14 milioane de fermieri care părăsesc munca agricolă în fiecare an pentru a căuta de muncă în oraşe.

Până acum, acest lucru a fost posibil datorită nivelului fenomenal de creştere a Chinei, alimentat de  pieţele de export în expansiune constantă. Dar acum lumea nu mai cumpără, iar exporturile Chinei scad repede. Exporturile chineze spre SUA, care creşteau cu 20%, s-au oprit brusc.

În acest an, în locul creşterii PIB-ului cu 12% ca în 2007, economia ţării va creşte cu circa 9%.

Multe ţări vor continua să invidieze China pentru nivelul ei de creştere, dar pentru Beijing acesta va fi o problemă. Dacă recesiunea economică continuă, China se va confrunta cu serioase probleme politice şi sociale. Pe lângă declinul exporturilor, şi bursa chineză s-a prăbuşit, pierzând 60% din valoare  în acest an.

Ca şi în alte ţări, explozia în domeniul construcţiilor a cunoscut o implozie, lăsând milioane de muncitori fără slujbă, pe proprietarii de case sărăciţi şi bănci cu împrumuturi uriaşe pe care nu le vor putea recupera.

China are rezerve internaţionale vaste, iar finanţele sale sunt într-o stare mai bună decât în multe alte ţări. În acelaşi timp, autorităţile sale economice sunt competente, iar guvernul său autoritar nu trebuie să-şi facă griji în privinţa consultării populaţiei atunci când ia măsuri dure.

Dar varianta izbucnirii unei crize în China nu ar trebui exclusă, şi, dacă ar avea loc una, consecinţele la nivel global ar fi uriaşe. Nu putem decât să sperăm că aceasta nu va fi una dintre surprizele care-l aşteaptă pe Obama în 2009.

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane "Foreign Policy" – pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este "Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.