Supernanny

Irina Petrea, cunoscută pe ecrane ca Supernanny, şi-a sintetizat experienţa teoretică, dar şi cea practică, pe care o observasem la televizor, într-o carte: "Şi tu poţi fi Supernanny"

Irina Petrea, cunoscută pe ecrane ca Supernanny, şi-a sintetizat experienţa teoretică, dar şi cea practică, pe care o observasem la televizor, într-o carte: "Şi tu poţi fi Supernanny" (Editura Trei, Bucureşti, 2007).

Psihologul pledează aici pentru recunoaşterea importanţei pe care copilăria o are în viaţa unui om. Ceea ce se zideşte sau se strică în această perioadă nu mai poate fi reparat decât rareori şi cu mari eforturi. Irina Petrea cere o reevaluare a năstruşniciilor infantile: ele sunt de fapt modalităţi de comunicare prin care micuţul încearcă să le transmită părinţilor frustrările, nevoile şi dorinţele lui.

Autoarea prezintă o serie de nevoi ale copilului şi principalele probleme create de acestea, influenţa familiei, a societăţii, spaimele reale şi imaginare şi câteva cazuri patologice. Ni se atrage atenţia că nu orice manifestare neconformă cu aşteptările noastre înseamnă boală: un copil normal, care este mereu plimbat cu maşina, poate părea hiperactiv şi poate deveni suspect de ADHD (Sindromul deficitului de atenţie) din comoditatea părinţilor.

Aceştia trebuie să găsească o cale de mijloc între recompensă şi pedeapsă, între generozitate şi severitate.

Probleme din cele mai mărunte pot afecta psihicul unui copil şi o asemenea carte are rolul de a atrage atenţia asupra sensibilităţii copilului, pe care orice gest necugetat îl poate îndepărta de părinţii care îl iubesc.