Summit-ul ONU, generos in principii, zgarcit in practica

Cu 60 de ani in urma, la 24 octombrie 1945, cand inca se faceau simtite din plin consecintele celui mai mare carnaj din istorie, lua fiinta Organizatia Natiunilor Unite, al carei scop era tocmai

Cu 60 de ani in urma, la 24 octombrie 1945, cand inca se faceau simtite din plin consecintele celui mai mare carnaj din istorie, lua fiinta Organizatia Natiunilor Unite, al carei scop era tocmai impiedicarea unei noi asemenea tragedii. Astazi se poate afirma ca acest obiectiv fundamental a fost atins, omenirea nu a cunoscut, intr-adevar, un al treilea razboi mondial, desi e greu de spus daca datorita exclusiv rolului si activitatii ONU sau ca urmare a existentei armei nucleare. Organizatia mai are la activ si destramarea sistemului colonial si aparitia unui mare numar de noi state independente (organizatia cuprinde acum 191 de state, fata de 51 in momentul infiintarii), tot asa dupa cum Natiunile Unite constituie forumul cel mai larg de dezbatere existent in lume, dialogul multilateral fiind calea sigura de a evita ca diferendele sa depaseasca masa critica. In rest, in ciuda eforturilor depuse, conflictele locale au proliferat, inegalitatea in dezvoltarea economica a statelor s-a mentinut si chiar adancit, terorismul a atins proportii nemaiintalnite, drepturile omului au fost incalcate in numeroase colturi ale lumii. Tocmai de aceea, agenda summit-ului jubiliar de la New York a inclus atat convenirea unui program de reforma a organizatiei, pentru a-si putea indeplini in mai bune conditii telurile stabilite in Carta, cat si reafirmarea si actualizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care sa permita ca un numar tot mai mare de locuitori ai planetei sa aiba acces la binefacerile civilizatiei. Din pacate, nu s-a putut ajunge la o unitate de vederi, tot ceea ce s-a obtinut fiind un compromis. Ideile bune nu au lipsit, ca, de pilda, crearea unui nou organism al ONU, Consiliul pentru Drepturile Omului, statuarea dreptului de interventie internationala in cazul statelor care nu pot asigura protectia propriei populatii impotriva genocidului ori extinderea Consiliului de Securitate. Intre asemenea scopuri ambitioase si obiectiile ridicate de diferite state membre - SUA, de pilda - au respins categoric ideea oricaror calendare sau obiective constrangatoare - s-a ajuns la amintitul compromis, care nu inseamna mare lucru. Esec? Nu chiar. Faptul ca, timp de trei zile, principalii lideri ai lumii se vor intalni si discuta in cea mai mare reuniune la varf din istoria omenirii, ca ei isi propun sa persevereze pe calea masurilor pentru imbunatatirea activitatii organizatiei, este un semn de bun augur. Fara ONU, nascuta din uriasele sperante de acum 60 de ani, lumea ar fi nu doar mai putin sigura, ci greu de conceput.