Sufleurul - salariul mic, spectacole mari pe gratis

Sufleurul e un om care conteaza enorm in economia unui spectacol. Nu atat in cadrul produsului final, la care asista spectatorii, cat mai ales in cadrul repetitiilor. Menirea lui e sa ajute la punerea

Sufleurul e un om care conteaza enorm in economia unui spectacol. Nu atat in cadrul produsului final, la care asista spectatorii, cat mai ales in cadrul repetitiilor. Menirea lui e sa ajute la punerea pe roate a unei piese, la "nasterea copilului" care-i va entuziasma peste masura pe cei aflati in sala, in ziua reprezentatiei. Atunci cand spectacolul e gata de premiera, sufleurul aproape ca si-a incheiat misiunea. Sta in culise, la o masuta sau la o fereastra ce da spre scena, doar pentru siguranta actorilor. Ca ei sa-l vada si sa stie ca are cine sa-i ajute daca lucrurile nu merg asa cum ar trebui. Am aflat toate astea si am scapat de ideea generala cum ca "sufleurul e doar omul care sufla la spectacol" stand la taclale, pe o banca din fata intrarii actorilor, cu Liana Ornea, sufleur la Teatrul Bulandra.
"Sufli doar in caz de catastrofa majora"
Nu-ti trebuie prea mult timp sa-ti dai seama ca Liana e un om extrem de multumit de ceea ce face aici, la teatru. Radiaza, pur si simplu, atunci cand povesteste despre rolul ei la repetitii, despre marii actori cu care are norocul sa lucreze, despre cum anume se incheaga un spectacol. Dupa cum ea insasi povesteste, "in prima faza a repetitiilor, sufleurul trebuie sa fie foarte atent la text, la corecturile care se fac pe el. E ciudat spus "corecturi", dar asa se intampla, se modifica anumite cuvinte sau pasaje din textul de baza, in timpul repetitiilor, la inceput de tot. Sunt cuvinte carora actorilor nu le suna bine si pun sinonime... Si chiar asa e, nu suna bine in romana o anumita propozitie sau fraza si-atunci o intoarcem, o corectam... Propriu-zis, asta fac eu: stau cu textul in mana la repetitii si facem impreuna diverse modificari pentru ca totul sa sune cat mai bine, pentru ca sa alegem varianta cea mai potrivita si toata lumea sa fie multumita. Trebuie sa spun, insa, ca intr-o ultima faza a repetitiilor, cand se leaga deja spectacolul nu-i mai intrerup sa-i corectez daca folosesc un alt cuvant fata de cel din text. Ii las, fac un semn pe margine si, la sfarsit, dupa repetitie, ma duc si vorbesc cu fiecare in parte si-i spun ce si cum". Ce calitati trebuie sa aiba un sufleur? "Trebuie sa fii foarte prezent, sa ai reactii rapide, sa fii acolo, ca oamenii astia explodeaza, n-au timp sa te-astepte pe tine sa cauti randul. Trebuie sa fii tot timpul pe faza!" La reprezentatia propriu-zisa, Liana n-are mare lucru de facut. Sta cu textul in fata si urmareste piesa, dar, chiar daca se incurca, "actorii se scot singuri, nu mai ai timp sa deschizi tu gura... Sufli doar in caz de catastrofa majora. S-a intamplat o data, intr-un an. A fost o pauza extrem de mare si in cazul asta era obligatoriu sa se intervina. Oricum, nu foarte multi oameni prezenti in sala s-au prins de greseala". Teatrul Bulandra are doi sufleuri, unul la Sala Izvor si altul la Sala Toma Caragiu. E ciudat, insa, sa folosesti temenul "sufleur", caci ambii sufleuri sunt, de fapt, femei: in primul caz, e vorba de Liana Ornea, cu care-am stat de vorba, si in cel de-al doilea de Argentina Florescu. De fapt, la o scurta trecere in revista a sufleurilor de pe la teatrele bucurestene, observi ca situatia este similara cu aceea de la Bulandra. Exista mai multe femei sufleur decat barbati. De ce? "Pai, asa poti sa te gandesti ca si casiere sunt mai multe decat casieri... Eu cunosc pana acum doar doi sufleuri: unul la Teatrul Mundi si altul la Nottara".
"E fascinant sa-i vezi pe actori cum cauta, cum se chinuiesc, cum le place, cum nu le place"
De cele mai mult ori, misiunea sufleurilor se incheie in faza de repetitii. La Bulandra (Sala Izvor), de pilda, dintre cele sapte spectacole care se joaca, exista sufleur doar la doua si sufleurul e Liana. Iar piesele cu pricina sunt "Tatal", cu Virgil Ogasanu, care a avut premiera in toamna anului trecut, si "Sase personaje in cautarea unui autor", un spectacol foarte proaspat, cu doar opt reprezentatii pana acum. Dar la Bulandra nu exista o firida din aceea, in podeaua scenei, unde sa stea sufleurul. Exista, in schimb, o ferestruica unde sta Liana la piesa "Tatal", pentru ca "la un moment dat, se scoate decorul in culise si, daca as sta la masuta unde stau de obicei, ar da peste mine. La "Sase personaje" nu stau la ferestruica, stau mai la vedere, in partea dreapta a scenei, sa-i vad pe toti si sa ma vada si ei pe mine. Dar la piesa asta nu mai lucrez propriu-zis, ca a avut loc premiera, am lucrat la repetitii... Vin doar seara, la spectacol, aproape ca nu se cheama ca mai lucrez... Lucrez, in schimb, la Henric al IV-lea, care a inceput marti, tot cu domnul Ciulei, cu Marcel Iures, Cornel Scripcaru, Razvan Vasilescu". Daca-i place ce face? Enorm! De fapt, asta si-a dorit tot timpul: sa vada cum se face, cum se ridica un spectacol de la inceput pana la sfarsit. "Iar ca sufleur, esti tot timpul acolo, mai aproape de-atat nu se poate... La "Sase personaje" i-am vazut pe Victor Rebengiuc, pe Ion Caramitru, pe Maia Morgenstern, pe Andreea Bibiri, cum isi construiesc ei rolurile pornind de la niste lecturi pana la premiera aia pe care o vedeti voi pe scena. E fascinant sa-i vezi si ca oameni, si cum reactioneaza, si cum cauta, cum se chinuie, le place, nu le place, se framanta... Si, sa stii, ei nu dorm linistiti. Ma uit, oamenii astia repeta in fiecare zi. Cand au spectacol, ei isi citesc si recitesc rolurile. Daca, data trecuta, sa zicem, unul a spus un sinonim, n-a spus exact ca in text, data viitoare il va spune bine, ca l-a citit din nou...". Daca o intrebi ce trebuie sa faca un tanar ca sa devina sufleur, nu prea stie ce sa-ti spuna, caci traseul ei a fost unul destul de ciudat. A facut o facultate tehnica, Instalatii pentru constructii, a lucrat vreo unsprezece ani ca inginer, a facut apoi patru ani de Teatrologie in cadrul UNATC, a fost secretar literar la Teatrul Mundi, a mai stat ceva vreme si pe-acasa si-abia acum, la 43 de ani, face exact ceea ce ii place: e sufleur la Teatrul Bulandra si "sa fii sufleur aici e o chestie absolut extraordinara!". Asadar, sufleurii vin din cele mai diverse directii si au diverse meserii la baza, nu trebuie musai sa fie absolventi ai unei facultati din UNATC. Conditia esentiala este sa-ti placa foarte mult teatrul. Doar asa poti sa treci peste diverse neajunsuri, caci Liana are 4.800.000 salariul. "Dar exista si alte feluri de multumiri, mai importante decat cele legate de salariu. Ca si personalul de scena, dac-o luam asa, are niste lefuri... Dar am impresia ca poti sa faci teatru doar daca esti bolnav de microbul asta, trebuie sa fii foarte pasionat ca sa faci asta. Daca o faci pentru bani, chiar nu cred ca merge. Adica sunt zile in care plec dimineata la 10, ca am repetitii, mai plec doua ore pe acasa sa mananc si ma intorc seara ca e spectacol. Te tine aici piesa asta care se naste, copilul asta... Dar nu e tot timpul asa. Sunt si perioade in care nu repet si vin doar la spectacole". Parintii s-au impacat mai greu cu ideea ca fata lor, cu doua facultati, s-a facut sufleur. Liana recunoaste ca i-a fost destul de dificil sa le explice ce face, sa le explice ca nu e nimic injositor in treaba asta si ca-i face imensa placere sa fie sufleur la Teatrul Bulandra. Si-acum, parintii sunt multumiti ca, in sfarsit, e si ea multumita. Si nu poti sa n-o crezi atunci cand spune ca perioada asta petrecuta la Bulandra e cea mai frumoasa din viata ei.
"Caut o putuna"
Intamplator sau nu, discutia noastra a avut loc cu o ora inainte de o noua reprezentatie a piesei "Sase personaje in cautarea unui autor". Si tot intamplator, poate, in piesa cu pricina Theodor Danetti joaca rolul unui sufleur. Un sufleur pe care regizorul, Liviu Ciulei, l-a numit Popi, in amintirea unui sufleur renumit al Teatrului Bulandra, foarte batran, care stia toate piesele pe dinafara, caruia i se zicea Popi sau Popison. Si de numele sufleurului cu pricina se leaga si o intamplare pe care mi-a povestit-o Liana, in timp ce ne indreptam catre scena, ca sa-mi arate ferestruica si masuta la care sta de obicei: "Se spune ca Popison era sufleur intr-o piesa in care juca doamna Bulandra. Si, conform textului piesei, una dintre replicile doamnei Bulandra era: "Caut o fantana". Si la o repetitie, zicea: "Caut o fantana", la alta zicea: "Caut un put", pana cand Popison a intrebat-o: "Doamna Bulandra, cum ramane, put sau fantana? Ca sa facem modificarile pe text". Iar rezultatul a fost ca, la premiera, doamna Bulandra a spus: "Caut o putuna!".