Studenţii germani care l-au subminat pe Hitler

Trandafirul alb” (“Die Weiße Rose”) reprezintã numele sub care a activat un grup de cinci studenţi din München şi profesorul lor universitar, care în perioada dintre iunie 1942 şi februarie 1943 au redactat, tipãrit şi distribuit o serie de foi voalante prin care au încercat sã convingã populaţia sã opunã rezistenţã regimului naţional-socialist.

Prin protestul lor deschis au ales o cale cel puţin periculoasã: în loc sã pãstreze tãcerea, aşa cum a fãcut-o majoritatea populaţiei germane, tinerii au blamat fãrã echivoc crimele dictaturii hitleriste. Ba mai mult: din punctul lor de vedere, oricine nu condamna deschis nedreptãţile regimului se fãcea vinovat de colaborare şi cooperare…A acţiona împotriva nazismului devenise o responsabilitate pe care aceşti tineri idealişti şi dornici de schimbare şi-o asumau cu orice risc. Din acest motiv opinia publicã îi considerã astãzi pe membrii “Trandafirului Alb” prototipul spiritului civic , curajului dus la extrem, refuzãrii compromisului politic şi personal şi luptei împinse la sacrificiul suprem.

Cine erau participanţii?

În vara anului 1942 şi la începutul anului urmãtor mişcarea de rezistenţã fondatã la München împrãştie foi voalante cu mesaj puternic pacifist în sudul Germaniei, precum şi în Linz, Salzburg sau Viena. Mai întâi se cere rezistenţã pasivã, dar în scurt timp şi cãderea regimului. Nucleul acestui grup îl constituie studenţii la medicinã Hans Scholl şi Alexander Schmorell. Treptat aceştia îi coopteazã şi pe Christoph Probst, Sophie Scholl, Willi Graf şi pe profesorul Kurt Huber, care contribuie prin diverse metode la activitãţile de defãimare a regimului. Pãrtaşii proveneau în principiu dintr-un mediu conservator sau liberal, puternic influenţat de etica creştinã. Motivaţia în spiritul creştinesc a fost întãritã de indignarea cu care observau deportarea evreilor sau tratamentul inuman la care erau supuşi opozanţii regimului.

Hans şi sora sa, Sophie Scholl, s-au transformat din entuziaşti ai mişcarii tineretului hitlerist în idealişti liberali animaţi de ţeluri umaniste precum libertatea de expresie şi dreptatea socialã. Experienţe personale neplãcute îşi lasã o amprentã ireversibilã asupra gândirii tinerilor, care devin critici înflãcãraţi ai realitãţilor politice ai timpului lor. Unitatea lor se construieşte în primul rând pe aceastã atitudine criticã, dar şi pe pasiunea comunã pentru muzicã, literaturã sau religie. Din prieteniile individuale se dezvoltã în cele din urmã o mişcare coerentã antinazistã, pentru care vor primi pedeapsa capitalã. Foile voalante elaborate de grupare reprezintã mai mult decât o trezire a conştiinţei germane, fiind totodatã nãscute dintr-o motivaţie politicã incontestabilã şi convingerea cã tãcerea populaţiei nu face altceva decât sã confere şi mai multã putere regimului.

Click aici pentru a citi materialul pe historia.ro