Ştefan Kostyal, general filosovietic: „Am susţinut URSS din convingere“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Generalul Kostyal a fost acuzat de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice în anii ’70 - ’80. Ajuns la vârsta de 91 de ani, el vorbeşte despre colaborarea cu sovieticii şi despre schimbarea statutului său la Moscova.

Ştefan Kostyal, general cu studii la Academia Superioară Militară din Moscova (1956-1958), a fost unul dintre pilonii reţelei de complot împotriva lui Ceauşescu. A făcut parte din lotul „Corbii" şi a fost dovedit ca spion al URSS în România după retragerea Armatei Roşii. Cu nostalgia marxism-leninismului în glas şi cu accentul său rusesc, generalul Ştefan Kostyal a ocolit multe întrebări. La vârsta sa, 91 de ani, a rămas perfect lucid. A ştiut să tăinuiască adevărul în multe aspecte, folosind adesea un răspuns misterios: „Nu am dezlegare să vorbesc despre asta".

Chiar şi aşa, mergând cu minciuna şi adevărul de mână, Kostyal este util istoriei. Este un portret viu al spionului fără de ţară: origine ungurească, născut în România, adoptat de Uniunea Sovietică, silit să trăiască acum într-o democraţie pe care o detestă, nostalgic după sovietele, guvernele şi bolşevicii care i-au animat tinereţea. Îşi urăşte scrâşnind din dinţi trădătorii şi sare în apărarea colaboratorilor. Kostyal ne-a vorbit adesea cu teamă (un tremur al vocii care nu poate fi redat pe hârtie). În final şi-a dat seama că n-ar fi trebuit să accepte să vorbească din nou, public, după două decenii de tăcere. Amintirilor care i-au mai rămas a promis că le va da foc.

„Adevărul": De la Revoluţie şi până azi s-a vorbit mult despre ofiţerii români racolaţi de serviciile secrete sovietice în ani '50-'60. Un general, Ion Şerb, a fost printre primii depistaţi de Securitate că a transmis secrete militare către URSS.

Şerb? A fost un prostovan. A vorbit aiurea şi, şi... aşa, prosteşte.

Pe căpitanul Mihai Lupoi l-aţi cunoscut? A fost la Televiziune în 22 decembrie...

Televiziunea a ajuns o tarabă la Revoluţie. Cu candidaţi care să preia funcţii. Lupoi - un necunoscut.

Lupoi ne-a spus că era prieten cu Maiorov...

Care Maiorov?

Şeful GRU în România.

Nu ştiu, nu ştiu. Lupoi era un trecător.

Şi atunci de ce a spus el că era prieten cu acest Maiorov?

Nu cunosc.

Dar pe Maiorov îl cunoaşteţi.

Nu, nu cunosc. Nici n-am auzit de el.

Nicolae Militaru a fost racolat de serviciile de informaţii militare sovietice cât a fost student la Moscova?

Se tot vorbeşte acum de servicii secrete. Eu am fost, chipurile, lucrător NKVD, dar am stat şapte ani la Polul Nord. Prostii.

Dar e adevărat că studenţilor străini care veneau să înveţe la Moscova li se făceau propuneri să colaboreze?

Probabil. Mie nu mi s-a propus. Eu eram deja versat.

Deci nu vi s-a propus...

Nu, dar eu îi ajutam. Dacă propuneau... nu ştiu, mie nu-mi plăcea meseria asta. Eu sunt comunist. Mie îmi place să lupt ca un revoluţionar cinstit. Militaru, nu ştiu, s-a căsătorit acolo, la Moscova, dar tot cu o româncă.

Şi a fost racolat? Sau susţinut în România de către sovietici?

Să presupunem că a fost. Dar ce contează asta?

Pacepa a scris în cartea lui, „Orizonturi roşii", cum a fost racolat Militaru de către sovietici...

Licheaua asta de Pacepa mai trăieşte?

Trăieşte.

Futu-i mama mă-sii!

V-aţi văzut dosarul „Corbii"?

Eu sunt în „Corbii", da. Scrie despre mine acolo. N-am văzut decât ce-a apărut prin ziare. Nu ştiu cine a făcut dosarul.

Trosca?

Nu ştiu.

Aţi colaborat cu Uniunea Sovietică?

Eu n-am colaborat. Eu îi susţineam în România fără colaborare. Eu eram un militant pentru ei.

Cum adică militant?

Militant ca orientare politică.

Aţi fost plătit pentru asta?

N-am fost plătit, n-am fost înregimentat. Eu am avut convingerea mea.

Ruşii v-au fost apoi recunoscători?

Niciodată. Am fost acum să iau viza să plec la familie, la Moscova. Şi mă gândeam că înainte cunoşteam oamenii de la ambasadă, că mergeam mai des la Moscova, ba soţia, ba eu. Ne cunoşteam, ne salutam. Acum nu mai cunosc pe nimeni. Deja mă pregătesc să mă duc pe altă lume. Am 91 de ani, sunt bolnav.

Cu familia generalului Militaru aţi mai ţinut legătura?

Nu. Fiindcă am aflat că în timp ce complotam, Militaru i-a scris o scrisoare lui Ceauşescu. Îi jura ataşamentul.

Aţi aflat asta după moartea lui?

Da. M-a trădat pe mine, personal.

Juca la două capete?

Da.

El a făcut parte din GRU?

Eu nu cred că el a fost solicitat. Dar ar fi intrat dacă îl solicitau. El prea mult a vrut să devină mare. M-a rugat şi pe mine să-l ajut atunci când a candidat la Preşedinţie. El dorea să fie preşedinte. Du-te-n mă-ta... te faci tu preşedinte...

Ce înseamnă GRU?

Nu ştiu.

Dar KGB ce înseamnă?

Serviciu secret din Rusia. Au luat şi ei de la americani lucruri foarte interesante.

La Consulatul sovietic de la Constanţa aţi fost?

Ce s-a întâmplat la Constanţa... Anton Bejan (n.r. - prieten apropiat al lui Kostyal, comandant de Marină, cu Academia Militară absolvită  la Leningrad) a făcut o gafă acolo, a mers la consulat cu nevasta. Făcuse un obicei să meargă cu consulul la ceai sâmbăta după-amiaza. Păi, treaba e treabă. Nu vii cu babeta lângă tine. A mers cu nevasta. Şi eu i-am spus: „Nu mergi acolo! Nu mergi!".

Era o greşeală să amesteci femeia în asta?

Păi, normal.

Şi a cerut arme acolo, la Consulatul sovietic de la Constanţa?

Păi, şi ce? Te miri? De ce te miri? Putea să fi cerut.

''N-am fost plătit, n-am fost înregimentat. Eu am avut convingerea mea.''
Ştefan Kostyal general filosovietic''

Epilog: Ion Iliescu şi Ştefan Kostyal, împreună după 20 de ani

Cine a creat diversiunea teroristă?

A fost interesul americanilor. Cui i-a convenit haosul? Apusului. Să fie o atmosferă nesigură, fără ţel.

URSS n-a avut interes să fie haos aici?

Eu cred că nu.

Tânărul  comunist Ion Iliescu (primul din dreapta)



Apariţia ţintelor false pe radiolocatoare cine a creat-o?

Americanii. Americanii domină lumea. Oficial suntem prieteni, dar şi acum acţionează în ţara noastră. Noi repede schimbăm stăpânul. Aşa a fost în Primul Război Mondial, aşa a fost în al Doilea. Nu avem ceva statornic. Suntem o naţiune întârziată.

Turiştii sovietici care intrau masiv în România în 1989?

Şi asta poate fi, dar e puţin umflată povestea. Moscova nu crede în lacrimi. După părerea mea, Rusia a pierdut.

Unde s-a greşit după Revoluţie de s-a ajuns aici?

La Iliescu s-a greşit. E un om slab. Nu e un conducător. L-au manevrat cu Măgureanu... Am fost la Iliescu, acum câteva săptămâni, după, iată, 20 de ani. A fost prima dată când m-am dus la el după Revoluţie. Am vrut să văd în ce ape se mai scaldă. Nu-l iert pentru că nu vorbeşte. Am ridicat problema că a făcut greşeli şi a fost influenţat. Şi mi-a zis: „Nu puteam să mergem împreună cu oamenii noştri". El nu era un adevărat comunist. El era sub influenţa lui Măgureanu. Dar în teorie, avea „papagal", nu ştiu ce. Eu am fost la el să discut ce-i de făcut.

Şi v-a mulţumit pentru ce aţi făcut pentru el în trecut? A fost bucuros să vă vadă?

Nu. Mi-a dat să car până acasă nişte cărţi scrise de el (n.r. - ne arată cărţile). Dacă vreţi, luaţi-le voi. „Lipseşte", i-am spus lui Iliescu, „lipseşte partea aceea, care azi ar fi fost foarte utilă!"

Care parte?

Partea cu opoziţia reală. Nu trebuia să ascundă că a complotat. Nu-l iert pentru asta.

Placa pe care o pune el cu „emanaţia Revoluţiei"...

Aşa, aşa. Asta a omorât Revoluţia. Asta plătim acum. Eu am vrut să menţin spiritul, să rămână spiritul revoluţionar.

Şi acum, în discuţia dumneavoastră a recunoscut?

Eh, zice că „nu era cazul, eram încă în atmosfera aceea care persista, a lui Gorbaciov".

Lui i-a fost frică de Gorbaciov?

Tuturor le-a fost frică. Noi suntem vestiţi în frică.

Lingăii

Au chemat Militaru şi Iliescu sovieticii la Revoluţie?

Nu. Eu am vorbit cu ruşii. M-au sunat ei. „Care e situaţia? Aveţi nevoie de ajutor?". Am vorbit la Kiev. Atât.

Frontul Salvării Naţionale de când exista?

Asta e ideea lui Iliescu. El era cu formarea Frontului. Dar au venit prea mulţi în zilele Revoluţiei care nu erau din soiul nostru, din reţeaua noastră. Au venit alţii de pe afară. Au venit chiar şi foştii lingăi ai lui Ceauşescu.

Şi Iliescu e vinovat că i-a lăsat să intre?

Da. Au venit Petre Roman, „Barbă" - Gelu Voican Voiculescu, regizorul Sergiu Nicolaescu. Toţi intruşii ăştia. 

„Putin e un om capabil. Ruşii au noroc cu el"

Mergeţi des la Moscova. Ce zic ruşii despre ce se întâmplă azi în România?

Au o părere proastă. Mă doare asta când sunt acolo. Poporul ăsta nu are curaj. Şi cu Revoluţia a fost o naştere grea. Poporul ăsta nu e matur încă. Nu îi e clar când trebuie să fie demn. Au făcut mitinguri în piaţă şi cu asta - gata. De atunci uite cum trăim, şi o să trăim mai prost. În loc să gonească gaşca de curve şi hoţi. Asemenea umilinţe, ca acum, n-a trăit poporul ăsta de când sunt eu. Şi bătuţi, şi umiliţi, şi regulaţi, şi cu banii luaţi. Mă otrăvesc uitându-mă la televizor şi văzându-l pe escrocul de Băsescu. Domnule, sunt bolnav. Bolnav sunt. Pierd timpul la televizor până noaptea târziu. Uitaţi-vă cum l-a aranjat pe idiotul ăla de frate-său, cum şi-a aranjat fetele. Uite criza (n.r. - arată cu degetul spre fereastră)! Ce puternică e! Şi o să dureze mult!

Dar Rusia... sub Putin?

Putin este un om capabil şi ruşii au noroc cu el. Dar el nu e comunist. El vrea să facă o ţară capitalistă, ca Suedia, capitalism de tip suedez. Ăsta e idealul lui. Gorbaciov însă a trădat, a permis să se destrame Uniunea Sovietică. A venit după el un beţiv, Boris Elţîn, care a dat puterea miliardarilor: „Vreţi putere? Luaţi!". Şi au început să ia: bancă, întreprindere... Cam ca la noi.

Se mai întoarce comunismul în lume?

Vine! Nu o mai duce mult capitalismul, o să devină o junglă, se vor mânca oamenii unii pe alţii. Au râs ei de planificarea economică, dar uite că nu mai sunt rezerve. A crescut populaţia cu câteva miliarde şi nu putem hrăni oamenii ăştia. Capitalismul!? Am fost în Anglia, am fiica măritată acolo. Am fost de trei ori la ea la Londra. Ultima dată am fugit. Nu înghit, nu îmi place limba engleză, nici oraşul. Şi nepoţii numai engleză vorbesc. O limbă urâtă.

„Nu-mi place democraţia"

Ce trebuie schimbat în sistemul politic comunist ca să meargă?

Omul să nu mai fie încazarmat. Libertate, dar şi severitate până la decapitarea hoţilor. Am încredere în comunism. Nu-mi place democraţia. Nu-mi place acest tempo aiurit, alert. Totul e alert, dragostea, goană după bani. Prea multă viteză. Eu mă chinuiesc la televizor: ritmul de vorbire, de transmitere a ştirilor... parcă este gonit de cineva.

Vă mulţimim, aţi spus lucruri interesante, o să scriem un interviu.

Eu aş vrea să nu scrieţi nimic.

De ce?

Să rămână pentru voi, chestii interesante. V-am spus vouă. Rămâneţi cu ele. Nu le vreau înapoi (n.r. - merge să ne arate poze vechi din tinereţea sa la Moscova). Mă tot gândesc să lichidez o parte din ce am. N-are rost să vadă alţii. Nu trebuie!

''La Iliescu s-a greşit. E un om slab. Nu e un conducător. L-au manevrat cu Măgureanu... Am fost la Iliescu, acum câteva săptămâni, după, iată, 20 de ani. ''
Ştefan Kostyal general filosovietic

După Revoluţie: general „nou-născut" în 1990

La câteva săptămâni după Revoluţie, Kostyal a redobândit de la puterea FSN-istă, gradul de general. Azi e general în rezervă, cu o pensie de 2.000 de lei, de care nu e mulţumit. „Nu mi-au mai dat pensia pe anii din urmă. Acum am o pensie de 2.000 de lei, dar ca general nou-născut, în 1990. Nu mi-au recunoscut anii din urmă. Trebuia să iau mai mult".

Întâmplător sau nu, după Revoluţie generalul Kostyal a primit un apartament pe Strada Batiştei, într-un duplex în care mai locuia Valentin Ceauşescu. În decurs de câteva luni a fost duşman declarat al lui Nicolae Ceauşescu şi vecin cu fiul acestuia. „Ne întâlneam, ne salutam omeneşte", spune Kostyal.  În 1994 s-a mutat de pe Batiştei într-un apartament din Drumul Taberei, unde locuieşte şi azi. Biblioteca din sufragerie e împărţită în două: la stânga, caractere chirilice, la dreapta, latine.

Bătrânul Kostyal e bântuit de singurătate în austeritatea casei. Din când în când o femeie vine să-i facă de mâncare. A căzut iarna trecută pe gheaţă şi n-a fost nimeni pe drum să-l ajute. Singur s-a ridicat şi singur a făcut gimnastică toată iarna, să-şi revină. Se întâlneşte adesea cu Anton Bejan (93 de ani), fost ofiţer de marină. Cei doi locuiesc la câteva blocuri distanţă unul de altul. E o prietenie care a început în temniţele Siguranţei interbelice, a continuat la Moscova şi apoi în mişcări anticeauşiste şi se va sfârşi, iată, în bucla din Drumul Taberei. 

În cele din urmă, Kostyal s-a căsătorit cu femeia din Moscova cu care are un băiat. Ea este cu 10 ani mai tânără decât el. Generalul merge din când în când la Moscova, în vizită. Recunoaşte că n-a iubit-o pe rusoaică, aşa cum n-a iubit nicio femeie, niciodată. Definiţia lui Kostyal pentru Revoluţia din decembrie 1989 este aceasta: „O revoltă populară, jos pălăria, mă închin în faţa victimelor care au fost, oameni care şi-au jertfit viaţa.

image

Conform planului nostru, prin experienţa noastră de conducători, de organizatori ai Partidului Comunist sau ai unui grup, noi care voiam să facem ceva, repede am ştiut să manevrăm şi să preluăm puterea. Marea masă a fost manipulată de noi. Asta a fost realitatea! Şi eu socotesc că a fost planul meu în fond, dar
n-am participat eu".

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite