Adi Ştefan şi Viki Răileanu, vedetele de la Acasă TV

Răileanu are numai 18 ani şi a trecut aproape peste noapte de la spectacole cu prietenii din liceul din Timişoara într-un rol principal în "Daria, iubirea mea", sau T5, cum i se spune în Buftea,

Răileanu are numai 18 ani şi a trecut aproape peste noapte de la spectacole cu prietenii din liceul din Timişoara într-un rol principal în "Daria, iubirea mea", sau T5, cum i se spune în Buftea, ce-a de-a cincea telenovelă produsă de Acasă TV. Plecat în urmă cu trei ani din UNATC, acum student la Hyperion, care a devenit o concurenţă serioasă pentru sora mai mare, Adrian ştefan joacă un rol care i se potriveşte, acela de vedetă rock. Lumea muzicii underground româneşti îl ştie foarte bine de la "Sport Sângeros III", unul dintre proiectele reuşite ale primilor ani 2000. Viki Răileanu a început să facă teatru în clasa a 9-a, sătulă de balet, dar personajul ei, Daria, se află în Bucureşti tocmai pentru a încerca să intre în trupa de balet a Operei Române. Împreună sunt propunerea acestui sezon de noi vedete ale televiziunii româneşti.

- Spuneţi povestea voastră din serial.
Adrian ştefan: - Personajul meu e Dan Nichita, e un tip la vreo 25 de ani, a terminat Facultatea de Drept, dar nu profesează. Are o trupă rock, care are succes…
- Seamănă cu "Sport Sângeros III"?
Aş: - Nu. E mai pop-rock. Dan are succes, ceea ce îi place foarte mult. Tatăl lui e patron de cazinou, bineînţeles că nu e de acord cu muzica sa. Sunt tot felul de neînţelegeri, certuri între noi, cum e şi normal. Am un frate vitreg pe care îl cheamă Andi (Alexandru Papadopol), care, pe undeva, cred că este invidios pe Dan că are succes mai mult, mai ales la fete, deşi are şi el. Lui Andi îi plac cursele de maşini. Tata (Adrian Pintea) e bolnav de cancer, şi de aici încep foarte multe probleme, pentru că el vrea să preiau eu afacerile familiei, şi normal că apar certurile. Andi ar vrea el să moştenească tot, iar eu vreau să îmi văd de treaba mea şi de Daria. Mai am un prieten bun pe care îl cheamă Tavi (Răzvan Fodor), care este impresarul meu, şi lucrează şi la un post de radio şi mă ajută. Aproape de mine mai e valetul casei, Emil, interpretat de Gelu Niţu, care ne-a crescut de mici şi e un fel de al doilea tată pentru noi. Silvia este un alt personaj din viaţa mea, fosta mea prietenă, care nu înţelege că între noi s-a terminat, că nu mai e nimic între noi şi îmi face tot felul de probleme. Totul se schimbă când o întâlnesc pe Daria, pentru că mă îndrăgostesc, până atunci cam umblam din floare în floare, şi mă schimb şi eu ca personaj. Tata nu prea e de acord nici cu Daria, pentru că ea este o fată mai sărăcuţă, lucreză într-o pizzerie, iar el ar vrea să mă vadă cu Silvia, dar cu ea nu vreau eu.
Victoria Răileanu: - Eu sunt Daria Aioanei. Este o fată orfană care are 18 ani. Vine din Râmnicu Sărat în Bucureşti, la şcoală. Vine încă din timpul liceului aici, îl termină şi se pregăteşte pentru operă, vrea să intre la Operă, la balet. Ea, după ce-a terminat liceul, nu a avut unde să stea, aşa că a rămas în depozitul de cărţi al şcolii, ajutată de nea Gigcu, singurul care a fost de partea ei de când a venit în Capitală. Daria are probleme cu Olivia, noua bibliotecară a şcolii, care ar vrea să scape de ea cu orice preţ. În toată povestea asta intervine şi Remus, un profesor din şcoală, care are o obsesie pentru mine, mă urmăreşte peste tot, mă cere de nevastă la pizzeria unde lucrez de faţă cu toată lumea şi mă face de râs chiar când acolo sunt şi Dan, şi Silvia. Am o prietenă, Mişu, o persoană foarte agitată care mă trage după ea peste tot. M-am îndrăgostit de Dan la prima vedere. Pe mine mă tot urmăreşte profesorul ăsta, eu, ca să scap de el, la un moment dat îl văd pe Dan ieşind dintr-un hotel şi îi sar în braţe, îl sărut, şi e dragoste la prima vedere. El mă urmăreşte cu maşina şi mă duce la lucru, unde muncesc seara. Ulterior, mai apar şi nişte rude de-ale mele, unchiul meu de la Râmnicu Sărat, Filip, care, când află că sunt împreună cu marele cântăreţ Dan Nichita, vine să mă fure de bani. El şi fiica sa, Cecilia, sunt profitorii.
- Cum te simţi la acest nou proiect?
Aş: - Păi cum să fie. Sunt rol principal. O dată că personajul e mult mai complex. Mi-a plăcut Horia anul trecut, dar Dan e altceva, e altă atitudine, se confruntă cu tot felul de situaţii, e mult mai complex. În afară de asta, ca şi volum de muncă e mult mai mare, filmez în fiecare zi, de dimineaţă până seara. Dar nu pot să mă vait. Abia în pauza de masă mai simt aşa puţină oboseală şi mi-aduc aminte că de fapt sunt obosit, dar imediat filmez din nou şi uit de mine. E un exerciţiu care ţine încontinuu şi, orice s-ar întâmpla, trebuie să fiu pregătit, şi ăsta e un lucru foarte bun.
- Cânţi în serial?
Aş: - Da. Am tot felul de instrumente, am o cameră foarte mişto, cu postere cu Nirvana, am un set de tobe, am o chitară electrică, una acustică. Cânt cu trupa mea, care nu are un nume, nu ştiu cine sunt, că nu am filmat încă. Nu e cu cei de la "Sport Sângeros III", pentru că fiecare dintre ei activează prin alte părţi.
- Ai terminat institutul?
Aş: - Nu, acum sunt anul IV, la Hyperion, la clasa profesorului Dan Damian. Nu ştiu cum o să fie cu licenţa, probabil că sâmbăta şi duminica o să repet.
- Te gândeai când ai plecat de la UNATC că vei ajunge aici?
Aş: - Nu ştiu, adică, pe undeva, simţeam că trebuie să se întâmple ceva şi cu mine în viaţa asta şi uite că s-a întâmplat.
- Mai faci teatru?
Aş: - Da. Chiar vara asta am jucat o piesă la Teatrul Desant. Am jucat într-un spectacol care s-a numit "Number One". M-am simţit foarte bine, am muncit, am învăţat.
- Ce ai făcut până acum în "branşă"?
VR: - Eu am tot 18 ani, ca şi Daria. Acum trec a 12-a la liceu la Timişoara şi în clasa a noua, când am intrat la liceu, eram iniţial la balet, apoi am trecut la teatru. La început nu ştiam cu ce se mănâncă, nu ştiam dacă mă pricep. Am ajuns acolo pentru că voiam ceva nou, mă săturasem de balet, de fapt nu-mi plăcea suficient de mult ca să fac asta în continuare şi a început să îmi placă. Am făcut noi grupul nostru cu care am făcut tot felul de spectacole. Acolo o să termin liceul şi vreau să continui cu teatrul.
- Cum ai luat rolul ăsta?
VR: - M-au sunat pentru un casting, mi-au zis că a doua zi trebuia să fiu în Bucureşti. Era într-o joi. Am venit cu tot cu bagaje, am luat proba şi mi-au zis că luni să fiu înapoi pentru că încep repetiţiile. Nu ştiam ce să fac, eram dezorientată total. M-am dus acasă, le-am spus alor mei, care au rămas total mască. Le-am zis: "ştiţi, am luat o probă, rolul principal într-o telenovelă şi mă mut la Bucureşti". şi m-au lăsat, ce ar fi putut să mai zică. Îmi place foarte mult, e o experienţă supertare.
- E greu la 18 ani?
VR: - Nu. În sensul că oricum voiam să vin la teatru aici. E ok, vin aici, dau admiterea, dacă iau, bine, dacă nu iau, iarăşi bine. Nu mă gândeam că o să se întâmple aşa ceva, a fost totul foarte repede.