Statul de 3 lei şi criza mondială
0Statul, considerat peste tot un prost administrator, este acum chemat să salveze bănci.
Crizele economice au întotdeauna efecte politice. Reciproca nu este valabilă. Sunt crize politice peste care economicul trece cu uşurinţă mai departe. România este unul dintre exemple. În ultimii ani politica internă nu a fost altceva decât un şir lung de scandaluri şi de crize, culminând cu suspendarea preşedintelui. Viaţa economică şi-a văzut de drum fără să bage în seamă toate motivaţiile care au dus la războaie de operetă fără de sfârşit.
Pe de altă parte, marele şoc american propagat la nivel planetar reconfigurează lumea. O cursă echilibrată pentru Casa Albă pare să se fi debalansat în favoarea lui Obama după estimările sondajelor de opinie. Statul, considerat peste tot un prost administrator, este acum chemat să salveze bănci aduse la faliment de manageri brilianţi, dar care nu au sesizat că merg vesel către prăpastie.
La noi, reforma administraţiei şi rolul statului au rămas ancorate în teoria vacii de muls pentru cine capătă acest privilegiu în urma alegerilor. Pe de o parte, clientela puterii capătă posturi remunerate generos în fruntea agenţiilor, comitetelor şi comisiilor care stau în schema guvernamentală câtă frunză, câtă iarbă. Pe de altă parte, tot statul trebuie să se îngrijească pentru ca “pensia” de 3 lei să ajungă regulat la bătrâna din Maramureş beneficiară a acestui drept. Între cele două extreme, statul mai trebuie să mai presteze pentru cetăţean şi alte câteva servicii: apărare, ordine publică, justiţie, educaţie, sănătate. Cum o face, se ştie: prost. Se mai ştie, de asemenea, că salariul la stat este la fel de prost. Paradoxal, toată lumea se consolează cu gândul că aşa e la stat. Salariu subţire, muncă de asemenea. Programul, program, weekend-ul, weekend, sărbătorile legale, sărbători legale, concediile, concedii. Timpul trece, leafa merge. Atunci ce pretenţii să mai ai? Dar când se îngroaşă gluma, statul trebuie să mărească pensia de trei lei, să facă pe bancherul mondial, să organizeze eficient sănătatea, învăţământul, cultura.
Dacă vreodată cei care ajung la putere ar avea curajul să renunţe la populism, ar trebui să spună că salariile de la stat nu trebuie neapărat să fie de mizerie, doar pentru că statul îţi asigură ieşirea liniştită la pensie. Statul să dea salarii mari. Dar să ceară performanţă şi să nu mai ofere garanţia carierei până la pensie.
Se încarcă comentariile...
