Statul, vinovat pentru creşterea inflaţiei prin majorarea salariilor

Analiştii Băncii Naţionale a României arată că în sectorul public veniturile cresc mai mult decât în cel particular, presând angajatorii privaţi să majoreze peste măsură salariile,

Analiştii Băncii Naţionale a României arată că în sectorul public veniturile cresc mai mult decât în cel particular, presând angajatorii privaţi să majoreze peste măsură salariile, fenomen care încurajează scumpirile în lanţ.

Faptul că statul majorează salariile înaintea negocierilor din sectorul privat este văzut de
analiştii Băncii Naţionale ca un factor de presiune asupra inflaţiei. Prin aşa-numitul "efect de demonstrare", angajaţii de la particular pot cere măriri ale salariilor, arătând creşterile colegilor lor din sectorul public, iar per ansamblu majorarea veniturilor populaţiei generează scumpiri nejustificate ale mărfurilor.

Principalul factor al cererii mari de pe piaţa românească este, în opinia analiştilor BNR, "creşterea puternică a veniturilor populaţiei, într-un ritm care îl depăşeşte pe cel al productivităţii muncii".

Or, decalajul dintre avansul salariilor şi creşterea productivităţii muncii, "pe lângă presiunile asupra nivelului agregat al preţurilor, a accentuat şi riscurile de deteriorare a competitivităţii externe", se arată într-un comunicat al Băncii Centrale dat ieri publicităţii, cu ocazia anunţului privind creşterea dobânzii de referinţă de la 7,5% la 8%.

Detalierea acestui mecanism se regăseşte într-un studiu al BNR, din care reiese că la stat salariile au crescut, în ultimii doi-trei ani, într-un ritm mai accelerat decât în companiile private.

Interesant este modul în care evoluţiile salariale de la stat le influenţează pe cele din sectorul privat: creşterile din sectorul public (învăţământ, sănătate, asistenţă socială, administraţie publică etc.) sunt stabilite prin acte normative care apar sau se aplică înainte ca între partenerii sociali să se desfăşoare negocierile de ramură.
Spre exemplu, anul trecut, în octombrie, statul a mărit salariile cu 5% până la 15%, iar negocierile dintre patronate şi sindicate privind minimele pe ramură (de regulă, în sectorul particular) au demarat abia în noiembrie.

Folosind exemplul măririlor de la stat, sindicatele au avut o mai mare capacitate de negociere în solicitarea ca salariile să crească semnificativ, cerând un minim pe economie de 700 de lei în 2008 - cu peste 50% mai mare faţă de cel din 2007.

Fără să se refere explicit la acest fenomen, întâlnit la sfârşitul anului trecut, analiza BNR citată mai sus arată că acest "efect de demonstrare" (exemplul statului, folosit în negocierile salariale din sectorul particular) forţează, într-un fel, mâna angajatorilor privaţi, iar creşterea de salarii astfel obţinută presează inflaţia.

"Menţinerea cererii la un nivel necompensat de oferta românească de bunuri şi servicii are două efecte principale, care constau în deteriorarea balanţei externe de plăţi şi stimularea inflaţiei", a mai precizat, ieri, conducerea BNR. Studiul Băncii Naţionale arată că majorările salariale din sectorul public au fost, începând cu 2004, mai mari decât cele din sectorul privat.

Iar creşterea veniturilor bugetarilor exercită o influenţă ridicată asupra aşteptărilor privind majorările salariale în sectorul privat.

La stat, salariile cresc mai mult decât eficienţa

Autorii studiului susţin că nivelul mai ridicat de pregătire a salariatului mediu angajat la stat (dat de numărul mai mare al celor cu studii superioare) a fost un argument suficient pentru a justifica o astfel de evoluţie.
Totuşi, spun reprezentanţii BNR, măririle salariale nu par să aibă la bază o creştere a eficienţei, întrucât numărul angajaţilor din sistemul public a crescut în ultimii ani.

În prezent, potrivit statisticilor, 20% din români lucrează în domenii ca învăţământ, sănătate, asistenţă socială sau administraţie publică.

Interdependenţa destul de puternică dintre sectoarele public şi privat în ceea ce priveşte pretenţiile salariale este explicată în principal prin faptul că negocierile din sectorul public le-au precedat pe cele din sectorul privat. Spre deosebire de constrângerile existente la nivelul agenţilor economici, unde majorările salariale trebuie să fie întotdeauna determinate de o creştere a productivităţii muncii, politica veniturilor de la stat funcţionează după alte reguli.

Astfel, majorările salariale ale bugetarilor sunt determinate de dimensiunea încasărilor la bugetul de stat şi de modul de repartizare a acestora.

Cu alte cuvinte, salariile în sectorul public pot să crească chiar mai repede decât încasările bugetare şi mult peste productivitatea economiei naţionale. Dacă până în anul 2004, politica veniturilor bugetarilor a fost una prudentă, în ultimii trei ani, a deviat în mare măsură de la mersul de ansamblu al economiei, conchid analiştii BNR.

Patronatele cer politici publice "înţelepte"

"Lipsa personalului calificat şi cererile salariate nejustificate se agravează, atât la nivel naţional, cât şi mondial", avertizează conducerea Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). "Va trebui investit în forţa de muncă, iar statul român trebuie să se ocupe de educarea şi calificarea personalului nepregătit".

Totodată, AOAR a precizează că evoluţia cursului de schimb, "rezultat al menţinerii deficitului de cont curent, în paralel cu menţinerea posibilităţii speculaţiilor financiare, cauzate de politica Băncii Naţionale de ajustare a dobânzii de referinţă, afectează, în egală măsură, activitatea oamenilor de afaceri", spun reprezentanţii AOAR.
La rândul lor, liderii Camerei de Comerţ Bucureşti apreciază că în anul electoral 2008 "trebuie să configurăm politici economice înţelepte, care cer armonizarea ritmului şi volumului cheltuielilor politice cu caracter social (salarii, pensii, reduceri de TVA) cu ceilalţi indicatori macroeconomici".

Tinerii au cel mai mic grad de ocupare

Tot ieri, Institutul Naţional de Statistică (INS) a raportat indicatorii privind ocuparea şi şomajul în cel de-al treilea trimestru din anul trecut. Nivelul cel mai ridicat al şomajului, de 20,7%, s-a înregistrat în rândul tinerilor până în 25 de ani.

Per ansamblu, rata şomajului în rândul persoanelor care şi-au căutat un loc de muncă a fost de 6% în al treilea trimestru din 2007, în scădere cu 0,5 puncte procentuale faţă de trimestrul precedent.
INS a mai comunicat că, în perioada iulie-septembrie 2007, populaţia activă a României era de 10,3 milioane persoane, din care 9,69 milioane de persoane erau ocupate şi 614.000 erau şomeri.