Stabilitate cu pietre in geam

PSD si CNSLR-Fratia au incheiat un acord de colaborare si parteneriat. Documentul, care mentioneaza "relatia privilegiata" dintre partidul de guvernamant si centrala sindicala, vorbeste frumos de

PSD si CNSLR-Fratia au incheiat un acord de colaborare si parteneriat. Documentul, care mentioneaza "relatia privilegiata" dintre partidul de guvernamant si centrala sindicala, vorbeste frumos de informari reciproce cu privire la deciziile majore referitoare la starea economica si sociala a tarii, consultari, colaborari "stranse", analize comune, reprezentanti ai partilor la sedintele organismelor de conducere a celor doua organizatii, "sprijin reciproc" pe unde se poate, din Parlament pana in orice colt de tara unde sta sa izbucneasca o greva. Acest acord se doreste a fi un prim pas pentru realizarea Pactului de Stabilitate sociala. Practic, premierul Nastase a propus tuturor confederatiilor sindicale si patronale incheierea unui armistitiu pe cel putin un an. Asta pentru ca, daca liniste sociala nu e, nimic nu e. Nici strategii de reforma, nici crestere economica, nici sanse serioase de aderare la Uniunea Europeana in 2007. La trei zile de la lansarea de catre premier a planului Pactului de Stabilitate, siderurgistii din Hunedoara au rastignit pe o cruce fetele zambitoare ale lui Iliescu si Nastase. Si, ca sa nu mai existe nici o indoiala impotriva cui e mitingul, protestatarii, cu elan muncitoresc, au spart cu bolovani geamurile sediului PSD din oras. Nici in restul tarii nu e liniste. In ultimele doua zile, inventariind rapoartele politiei privind drumurile blocate, cineva neavizat putea crede ca in Romania au fost caderi masive de zapada. Dar n-a fost zapada, au fost mitinguri: siderurgistii au blocat DN 68, dintre Hunedoara si Deva, muncitorii de la Roman au inchis DN 1, la intrarea in Brasov, la Roman, angajatii Petrotub s-au pus de-a curmezisul lui E 85, iar in Alba Iulia au iesit in strada angajatii unei fabrici care produce utilaje pentru minerit. Liniste nu e deloc nici la CNSRL-Fratia. Ieri, Federatia Sanitas, adica exact federatia lui Marius Petcu, seful Fratiei, a contestat puternic modul de restructurare a sistemului de sanatate, amenintand cu ample miscari de protest. La randul sau, Guvernul a actionat la fel ca sindicatele, uitand complet de informari reciproce privind deciziile majore, colaborare, sprijin si celelalte vorbe frumoase de pe hartiile acordului. La sfarsitul saptamanii trecute, Executivul a luat prima decizie majora pentru tara, de la mariajul dintre PSD si CNSLR-Fratia. Ionel Blanculescu s-a apucat sa faca ordine in Sanatate si a inceput dand afara toata conducerea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Dar, in dardora demiterilor la gramada, nimeni nu s-a gandit ca Iulian Popescu, unul dintre vicepresedintii pusi pe liber, era reprezentantul CNSLR-Fratia in conducerea Casei. Premierul Nastase nu numai ca n-a informat confederatia, cum zicea acordul a carui cerneala nici nu se uscase bine, dar nici n-avea dreptul legal sa-l demita. Pana la urma, situatia delicata s-a rezolvat, in spiritul deplinei colaborari, prin demisia demisului. Aceasta prapastie mai mare ca niciodata intre elegantele acorduri sociale semnate la centru si geamurile facute tandari pe teren are o explicatie simpla. In ultimul an echilibrul dintre Guvern, sindicate si patronate s-a inclinat sensibil in favoarea Executivului. In aceasta ecuatie, patronatele n-au contat cu adevarat niciodata. La noi, organizatiile patronale sunt create in jurul unui mare patron. Dar ce patron de la noi risca sa-si strice relatiile de afaceri cu cel mai mare patron din Romania, care este statul? De aceea, patronatele n-au batut niciodata, cu adevarat, cu pumnul in masa Executivului. Sindicatele o fac, dar nu mai au forta din trecut. Practic, sindicatele reprezinta interesele celor ce muncesc. Acum, 2 milioane de romani muncesc, dar nu in Romania, ci prin Uniunea Europeana. Acest lucru a slabit considerabil capacitatea sindicatelor de a organiza mari miscari de protest. Asta pentru ca emigrantii se numarau printre cei mai saraci romani, adica constituiau o potentiala forta de soc pentru orice proteste de amploare. Astazi, ies regulat la miting numai cei afectati de masuri economice directe, cum ar fi pierderea locurilor de munca sau inghetarea salariilor. Acesti protestatari incearca sa compenseze numarul mai mic prin masuri mai radicale. Tocmai de aceea, pentru ca marile confederatii nu pot sa-i ajute, salariatii intreprinderilor cu probleme, sindicalistii blocheaza drumuri si bombardeaza cu pietre sediile PSD. In concluzie, un astfel de acord precum cel semnat intre PSD si CNSLR-Fratia e perfect inutil. Incercarea Executivului de a ingheta miscarile de protest incheind tot felul de acorduri cu varfurile sindicale e sortita esecului. Unde se moare de foame lumea tot va iesi in strada, indiferent ce vor zice liderii de la centru. Singura solutie consta in efectuarea reformei, adoptand in paralel masuri active de protectie sociala. Altfel, PSD-ului ii ramane doar alternativa unui abonament la geamgii.