Spune-mi cât de a proape stai, ca să-ţi spun cât d e drag îţi sunt!

Distanţa adoptată inconştient faţă de ceilalţi poate spune foarte multe despre natura relaţiilor dintre doi oameni, despre preferinţele lor sexuale, despre temperament sau despre zona

Distanţa adoptată inconştient faţă de ceilalţi poate spune foarte multe despre natura relaţiilor dintre doi oameni, despre preferinţele lor sexuale, despre temperament sau despre zona culturală căreia îi aparţin.

De ce ne deranjează atingerea unui om necunoscut? De ce devenim agitaţi, chiar ostili când suntem într-un autobuz aglomerat? Nu este vorba despre proastă-creştere. Suntem doar frustraţi pentru că ne este încălcat teritoriul, spaţiul personal. Este un reflex absolut natural şi demonstrat ştiinţific.

Psihologii definesc teritoriul ca pe un spaţiu fizic precis delimitat de fiecare individ sau grup de indivizi. Edward Hall a introdus termenul de proxemică - studiul folosirii spaţiului de către om, preluat de la zoologul german H. Hediger, care observase că animalele se comportă diferit, în funcţie de distanţa dintre ele. Hediger a descris distanţa de fugă, distanţa de atac, distanţa personală şi distanţa socială. Hall a considerat că ne sunt specifice următoarele distanţe: cea intimă, cea personală, cea socială şi cea publică. În funcţie de amplasarea indivizilor la aceste distanţe, pot fi observate modificări ale activităţii, ale comunicării şi ale atitudinii, cu diferenţe notabile între culturi, sexe, vârste şi ranguri sociale.

În cazul oamenilor, teritorialitatea constituie baza organizării sociale stabile. Spre exemplu, un cuplu îşi împarte camera sau apartamentul în teritorii distincte. Acest lucru ajută cuplul să evite conflictele şi să îşi dispute, spre exemplu, porţiunea de pat pe care vor dormi sau locul pe canapea în faţa televizorului. Psihologii au observat, de altfel, că cele mai stabile cupluri sunt cele care şi-au fixat de la început termenii coabitării. Un cuplu căsătorit şi, în general, o familie are, spre exemplu, un comportament teritorial mai pregnant decât cei care locuiesc temporar împreună. Se ştie exact ce loc ocupă fiecare membru al familiei la masă, al cui este locul pe fotoliu sau pe canapea etc.

Distanţa personală, cât un braţ

Teritorialitatea implică şi folosirea unui spaţiu mobil, influenţat de distanţa personală - tendinţa de a păstra o anumită distanţă atunci când interacţionăm între noi. Edward Hall a constatat că în orice cultură există o normă privind distanţa pe care indivizii trebuie să o păstreze între ei atunci când interacţionează. Individul uman este o fiinţă înconjurată de câmpuri care se contractă şi se dilată. Există astfel patru tipuri de distanţe interpersonale: distanţa intimă (existentă între îndrăgostiţi, soţi, mamă-copil etc.), distanţa personală (între prieteni, soţ-soţie), care are de obicei lungimea unui braţ, distanţa socială (între persoane care nu se cunosc - cazul cumpărător-vânzător), distanţa publică (interacţiuni deosebit de formale) are o lungime de 3-8 metri.

Comportamentul spaţial este învăţat, susţin psihologii. Abia la vârsta de patru sau cinci ani copiii încep să arate comportamente spaţiale consistente, iar la 12-13 ani, comportamentul spaţial este aproape maturizat. Este interesant că adulţii se comportă faţă de copii ca şi cum aceştia nu ar avea dreptul la spaţiu personal şi nu reacţionează atunci când cei mici le invadează spaţiul personal.

Însă, după vârsta de 10 ani, adulţii se comportă faţă de copiii care le invadează spaţiul personal ca şi faţă de un adult. Sexul individului influenţează foarte mult spaţiul personal. Psihologii au stabilit că femeile au în general un spaţiu personal mai redus decât cel al bărbaţilor. Pe de altă parte, indivizii de sex opus menţin o distanţă mai mare decât cei care aparţin aceluiaşi sex. Este importantă şi direcţia din care pătrunde un "agresor" în spaţiul personal. Invaziile frontale îi afectează mai mult pe bărbaţi decât pe femei, în vreme ce acestea sunt deranjate cel mai mult de invaziile din zona laterală. Distanţa interpersonală exprimă şi gradul de simpatie faţă de interlocutor şi variază invers proporţional cu aceasta. Psihologii au stabilit şi faptul că femeile sunt mai înclinate decât bărbaţii să comunice atracţia prin această distanţă.

Densitate vs aglomeraţie

Allan Pease, un profesor recunoscut pe plan internaţional pentru studiile şi lucrările sale legate de "limbajul trupului", explică modul în care se modifică zonele de "protecţie" din jurul nostru, în funcţie de diferiţi factori sociali. Spre exemplu, pătrunderea unui străin în zona noastră intimă este percepută ca o ameninţare (de exemplu, un avans sexual) şi generează schimbări fiziologice în organism, determinate în special de stres, şi duce implicit la creşterea nivelului de adrenalină din corp. Aglomeraţia la concerte, la cinema, în lift sau în autobuz provoacă, în mod inevitabil, intruziunea în zona intimă.

În aceste situaţii, există reguli nescrise care trebuie respectate, pentru a nu deranja pe cei din jur: să evitaţi întâlnirea cu privirile celorlalţi, să fixaţi cu privirea un punct oarecare din jur şi în general să adoptaţi o atitudine neutră. Odată cu creşterea densităţii populaţiei, fiecare om are un spaţiu personal din ce în ce mai mic şi astfel apar stări de ostilitate. Este uşor de înţeles de ce tocmai în locurile cu cel mai mare număr de oameni apar crime şi acte violente.

Există însă o distincţie între densitate şi aglomeraţie. Densitatea poate să nu fie întotdeauna resimţită neplăcut de individ - spre exemplu, la un spectacol pe un stadion, în schimb, poate percepe o stare extrem de neplăcută, de aglomeraţie, dacă la un restaurant este nevoit să primească la masa lui încă doi sau trei indivizi necunoscuţi, deşi densitatea, pe metru pătrat, în acel local, este mai mică decât cea de pe un stadion.

Maşina măreşte spaţiul personal

Cei născuţi în zone cu o densitate a populaţiei mult mai mică (cum sunt zonele rurale) îşi rezervă un spaţiu personal mult mai mare decât cei care trăiesc în oraşe dens populate. Foarte interesant este şi faptul că, aflaţi la volan, mulţi oameni acţionează total diferit de comportamentul lor social normal. Se pare că autovehiculul măreşte spaţiul personal al individului, în unele cazuri chiar de zece ori. Când o altă maşină apare în faţă, chiar dacă acest lucru nu generează o situaţie periculoasă, şoferul trece printr-o schimbare fiziologică: devine furios şi agresiv. Dacă acelaşi individ s-ar afla la intrarea în lift şi o altă persoană i-ar trece prin faţă, subiectul şi-ar cere scuze şi l-ar lăsa pe celălalt să intre primul. Astfel se explică de ce, pentru unii oameni, maşina devine un înveliş protector care măreşte acea sferă a spaţiului personal.

Sub 15 cm între şolduri = "avans"

"Când doi oameni se sărută, putem afla natura relaţiei dintre ei privindu-le şoldurile", susţine Parson. Îndrăgostiţii îşi presează cu putere trunchiurile unul de altul, amândoi aflându-se în zona intimă a celuilalt. Această situaţie este mult diferită de sărutul unui necunoscut, la o petrecere, sau al unui invitat oarecare. În astfel de cazuri, cei doi indivizi îşi menţin şoldurile la o distanţă de cel puţin 15 cm unul de celălalt. Pătrunderea în zona intimă a unei persoane de sex opus este metoda prin care se arată interes faţă de persoana respectivă, se fac "avansuri".