Spovedanie sub patrafir sau la psiholog

Tinerii orădeni şi-au făcut timp de spovedanie, înainte de Crăciun. Orădenii şi-au pregătit şi sufletul de sărbătoare. Mulţi dintre ei şi-au făcut timp să treacă pe la preot pentru a se spovedi.

Spovedania este una dintre cele şapte taine ale bisericii, cu temelia în Sfintele Scripturi. Prin autoritatea dată de Mântuitorul Isus Hristos apostolilor, iar apoi episcopilor şi preoţilor, aceştia au puterea de a lega şi dezlega păcatele oamenilor.
Părintele Vasile Sabău de la Biserica Ortodoxă Sfântul Mucenic Gheorghe spune că spovedania este necesară pentru suflet. Este o ocazie pentru credincios să îşi cureţe sufletul de păcatele săvârşite de la ultima spovedanie şi în acelaşi timp o modalitate de primenire a vieţii personale, un mod de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului.

Cu şcoala la spovedit

Privită din exterior, spovedania pare o anchetă a preotului, o obligaţie, dar de fapt este mult mai mult este o întâlnie a omului cu Dumnezeu. „Spre bucuria mea, în acest post al Crăciunului, au venit foarte mulţi tineri la spovedanie. Şi-au făcut timp pentru suflet, deşi viaţa lor este foarte agitată datorită preocupărilor profesionale.De asemenea au venit aproape o mie de copii şi adolescenţi de la Şcoala Generală Oltea Doamna, cu care biserica noastră are o relaţie de parteneriat”, spune părintele Sabău. Acesta spune că a avut parte de spovedanii care l-au cutremurat, unii enoraşi spovedindu-e pentru prima dată în viaţă sau după o perioadă foarte îndelungată. Unii au decis că este momentul să aibă un nou început în viaţă, de aceste sărbători. Preotul speră că odată cu noua generaţie, care nu mai ocoleşte biserica, fiecare enoriaş să aibă propriul duhovnic. Acesta are un rol important în viaţa credinciosului, relaţia devine părinte-copil, iar enoriaşul îşi pune sufletul în palmă.

Preot sau psiholog?

Întrebat dacă spovedania nu se suprapune peste confesiunea în faţa psihlogului, preotul susţine că cele două sunt total diferite. „Psihologul este un om minunat, dar face legătura între el şi pacient, pe când preotul face legătura cu Dumnezeu. Psihologul spune ce este bine şi ce este rău, oferă câteva coordonate pacientului, dar preotul dă acea sentinţă pe care nimeni nu i-o poate da: Dumnezeu să te ierte, iar eu nevrednicul preot şi duhovnic, prin puterea care mi s-a dat, îţi iert şi te dezleg de toate păcatele tale. Nimeni nu are puterea aceasta în afară de preot şi de episcop”, precizează Vasile Sabău.
Psihologul Teodora Fericean spune că oamenii apelează la psiholog în special când suferă o depresie sau au probleme la care nu găsesc nici o soluţie şi au nevoie de ajutor. „În România imaginea psihologului nu este încă foarte bine clarificată. Oamenii apelează la noi în situaţii disperate, după momente traumatizante. Ca psiholog, îi ajut să vadă problema şi altfel, şi le ofer o îndrumare etică. Preotul oferă pe lângă îndrumare etică şi îndrumare spirituală, având un atu faţă de noi psihologii. Din păcate imaginea preotului începe să scadă în ţara noastră”, susţine psihologul. Ea e convinsă că în câţiva ani românii vor apela mult mai des la psiholog, la fel cum se întâmplă deja în occident, unde psihologul este un personaj foarte important în viaţa celor din clasa de mijloc.