Jack Spintecătorul şi alte 1,4 milioane de procese din Anglia secolelor 18-19, pe internet

Jack Spintecătorul şi alte 1,4 milioane de procese din Anglia secolelor 18-19, pe internet

Documente care cuprind detalii despre circa 1,4 milioane de procese din secolele 18 şi 19 din Anglia şi Ţara Galilor vor putea fi consultate începând de astăzi pe internet. Printre acestea se numără detaliile procesului unui medic care afirma că este Jack Spintecătorul şi al unui bărbat care a încercat să o ucidă pe regina Victoria, relatează AFP.

Site-ul britanic ancestry.co.uk, specializat în genealogie, publică aceste documente ce cuprind detalii privind crimele, numele complete ale acuzaţilor şi data naşterii lor, locul unde s-au desfăşurat procesele şi verdictele date.

Cei interesaţi pot consulta dosarul medicului scoaţian Thomas Neill Cream, condamnat la moarte în 1892 pentru otrăvirea mai multor persoane, în special în Statele Unite şi Anglia. Ultimele sale cuvinte, înainte de a fi spânzurat, au fost că el este Jack Spintecătorul. Doar că medicul se afla deja în închisoare la data comiterii unora dintre crimele atribuite lui Jack Spintecătorul.

Totodată, sunt accesibile şi detalii din procesul lui Roderick McLean, care a încercat să o împuşte pe regina Victoria la castelul Windsor, dar şi din procesul lui Isaac "Ikey" Solomon, care l-ar fi inspirat pe Charles Dickens la crearea personajului Fagin din "Oliver Twist".

Documentele publicate pe internet acoperă o amplă perioadă de timp - sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului următor - prezentând în detaliu aproape 900.000 de condamnări la închisoare, 97.000 de deportări şi 10.300 de pedese cu moartea. Două treimi dintre acuzaţi primeau pedepse cu închisoare, în timp ce aproape 10% erau fie deportaţi, fie condamnaţi la moarte.

Justiţia engleză şi galeză pronunţa pedeapsa cu moartea pentru orice furt în valoare de mai mult de cinci şilingi (35 de euro în prezent), pentru furt de vite, braconaj de iepuri sălbatici sau tăiat copaci. Dacă o persoană era prinsă noaptea cu faţa vopsită în negru, era, de asemenea, condamnată la moarte, pentru că autorităţile considerau că a comis o spargere.

Începând din anii 1860, execuţiile - prin spânzurare - au devenit un spectacol cu priză la public. Execuţiile erau atât de populare, încât cei bogaţi plăteau scump pentru a le putea urmări din balcoanele cel mai bine poziţionate.