Spectatorii români stau la coadă la cultură

Spectatorii români stau la coadă la cultură

La două decenii de la Revoluţie, în plin haos economico-politic, teatrele şi operele din ţară se dovedesc a fi instituţii capabile să supravieţuiască crizei. Întoarcerea publicului în sălile de spectacol se traduce prin mii de bilete vândute şi reprezentaţii care au loc cu casa închisă. Fenomenul a căpătat o amploare naţională.

Aproape toate instituţiile culturale din ţară beneficiază de un aflux impresionant de spectatori şi, implicit, de vânzări-record. Cinci spectacole incluse în Festivalul Naţional de Teatru, aflat în plină desfăşurare, au avut toate locurile vândute, chiar înainte de începerea festivalului.

Deşi preţul biletelor variază în acest an de la 21,2 la 63,6 lei, cele cinci producţii au captat imediat atenţia publicului. „Casa Zoikăi“ de Mihail Bulgakov, în regia lui Alexandru Tocilescu, „Orfeu şi Euridice“, în regia lui Alexandru Darie, „Lear“, de Andrei Şerban, „Ioana şi Focul“, de Matei Vişniec, în regia Cătălinei Buzoianu, şi „Sinucigaşul“, de Nikolai Erdman, în regia lui Felix Alexa şi-au asigurat sala plină ochi.

Listă de aşteptare la piesele lui Mimi Brănescu

Marcel Iureş, directorul Teatrului Act, confirmă interesul publicului pentru dramaturgia de calitate. Peste 2.000 de persoane se află pe o listă de aşteptare a Teatrului Act, pentru un bilet la piesele scrise de Mimi Brănescu şi puse în scenă de regizorii Vlad Massaci, Alexandru Dabija şi Claudiu Goga. Astfel, spectacolul „Flori, fete, filme sau băieţi“ (Vlad Massaci) a avut premiera la 5 aprilie, „Dumnezeul de a doua zi“ (Claudiu Goga) - 8 septembrie şi „Acasă la tata“ (Alexandru Dabija), la 21 septembrie.

„Există o listă de aşteptare de 2.000 de persoane care vor să vadă acest pachet“, a declarat Marcel Iureş. „Ar fi grozav să jucăm 20 de reprezentaţii, una după alta, dar nu cred că urbea noastră e pregătită pentru aşa ceva“, a mai spus el. De altfel, în Bucureşti, topul celor mai bine vândute spectacole este dominat de producţiile teatrelor Act şi Metropolis, unde procentajul reprezentaţiilor care se joacă cu casa închisă este de 100%.

Acest lucru se datorează şi faptului că sălile teatrelor au, totuşi, locuri limitate şi biletele se epuizează mult mai rapid faţă de sălile teatrelor mari. Monica Iancu Vlăduţu, secretar literar al Teatrului Metropolis, ne-a declarat că se fac liste de aşteptare chiar cu două săptămâni înainte de reprezentaţie.

Spectacolele bune ale teatrelor

Tabloul spectacolelor pe care publicul le-a primit cu entuziasm este întregit de reprezentaţiile puse în scenă de către Teatrul Odeon, cele 400 de locuri ale celor două săli de spectacole fiind vândute în avans unei asistenţe avide să guste din prestaţia scenică a unor actori de calibru precum Marcel Iureş sau Dorina Lazăr şi din savoarea dramaturgică a unor piese clasice precum „Pyramus & Thisbe 4 you” sau „Block Back”, ambele, în viziunea scenică a regizorului Alexandru Dabija.

La rândul lor, Teatrul Naţional, Teatrul Bulandra sau Teatrul Mic şi-au trecut în cont, de-a lungul lunii octombrie, zeci de reprezentaţii jucate cu casa închisă. La Naţional s-a înregistrat un mare interes pentru „Egoistul“ (de Jean Anouilh, în regia şi interpretarea lui Radu Beligan), „Sinucigaşul“ (de Nikolai Erdman, în regia lui Felix Alexa) sau „Tartuffe“ de Molière (piesă cu o versiune scenică în proză ritmată de Romulus Vulpescu, în regia lui Andrei Belgrader).

La fel de mare succes îl au şi piesele clasice din dramaturgia universală, precum „Lear“ sau capodopera ionesciană „Scaunele“ (puse în scenă la Bulandra) şi spectacolele de la Teatrul Foarte Mic, „Sado Maso Blues Bar“, de Maria Manolescu, în regia Gianinei Cărbunariu şi Teatrul Mic, „Spionul Balcanic“, de Dusan Kovacevik sau „Cum iubeşte cealaltă jumătate“, de Alan Ayckbourn, în regia Sandei Manu.

Prosperă şi „Revista“

Gabriela Popescu şi Marcel Iureş în spectacolul „Acasă la tata“, în regia lui Alexandru Dabija  Foto: Alex Iures

Teatrul Nottara a bifat - numai în perioada 1-11 octombrie - şase reprezentaţii cu casa închisă dintr-un total de şapte, printre piesele cu succes la public numărân-du-se: „Opera de trei parale”, de Bertold Brecht în regia Dianei Lupescu, „Scandal la Operă”, de Ken Ludwig, în regia lui Petre Bokor, sau reprezentaţia „Titanic Vals”, de Vlad Muşatescu în regia lui Dinu Cernescu, o piesă clasică din a cărei distribuţie fac parte actori precum  Ileana Stana Ionescu sau Sorin Cociş.

Nici premierele lunii noiembrie nu se anunţă fără succes la public, Nottara  propunând iubitorilor de teatru piesele „Aniversare“ şi „Cei 39 de paşi“. Cel dintâi spectacol, regizat de Vlad Massaci, îi are drept protagonişti pe actorii Alexandru Repan şi Catrinel Dumitrescu, iar cel de-al doilea, o parodie după nuvela omonimă a lui John Buchan, în regia lui Petre Bokor, aducându-i în luminile rampei pe actorii Luminiţa Erga şi Alexandru Jitea.

Teatrul de Revistă C. Tănase nu s-a lăsat mai prejos în ceea ce priveşte succesul repurtat la public, cele 550 de locuri puse la dispoziţie de către organizatori depăşind 90% din cumulul de bilete alocat fiecărei reprezentaţii. Titluri precum „Bufonii Regelui“ sau „Idolul Femeilor“ (ambele în regia lui Biţu Fălticineanu şi avându-i printre protagonişti pe Alexandru Arşinel, Stela Popescu, Vasile Muraru, Nae Lăzărescu etc.) fac deliciul unui public fidel. 

Nici Centrul Naţional al Dansului Bucureşti nu a fost ocolit de succesul reprezentaţiilor cu casa plină, spectacolul din data de 18 octombrie, intitulat „While We Were Holding It Together”, de Ivana Müller, organizat de ArtLink în cadrul festivalului Explore Dance, jucându-se cu biletele vândute cu mult timp înainte de premieră.

Vedetele muzicii

De acelaşi succes se bucură şi spectacolele de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian“, piesa „Romeo şi Julieta“ (un musical rock, interpretat cu aportul Operei din Budapesta) şi spectacolul „Desculţ în Parc“ (o reprezentaţie coregrafic-muzicală după Neil Simon, în regia şi interpretarea lui Ştefan Bănică jr) jucându-se, chiar de la premieră, cu biletele vândute în avans.

La rândul său, Opera Naţională îngroaşă rândul instituţiilor care şi-au vândut titlurile avant la lettre, cu patru spectacole de succes: „Evgheni Oneghin“, de P. I. Ceaikovski, în regia lui Ion Caramitru, „Giselle”, un spectacol de balet pe ritmurile lui Adolphe Adam, în regia lui Mihai Babuşka, „La Traviata“, de Verdi, în regia şi adaptarea coregrafică a lui Cristian Mihăilescu, şi celebra operă „Carmen“, de Bizet, în regia Marinei Emandi Tiron.

Sălile din ţară, luate cu asalt

Spectacolul „Plastilina“, în regia lui Radu Afrim, are succes la Ploieşti   Foto: Maria Ştefănescu

Reprezentaţiile instituţiilor culturale din ţară ţin pasul cu succesul celor din capitală. „Săli de 150-200 de persoane sunt ocupate în proporţie de peste 80%“, ne-a declarat Codruţa Popov, secretar literar al Teatrului Naţional din Timişoara, succesul de casă înregistrându-se inclusiv la Filarmonica Banatul din aceeaşi localitate, unde media publicului se află în creştere progresivă.

„Faţă de situaţia din anii trecuţi, vin de trei ori mai multe persoane. Înainte aveam, în medie, 150 de spectatori la un spectacol şi acum am ajuns la o medie de 500 de spectatori într-o sală de 1.000 de locuri“, a precizat Coriolan Gârboni, directorul Filarmonicii „Banatul“ din Timişoara.

Record de încasări

Lucruri similare se întâmplă şi la Cluj, unde Opera Naţională din localitate a înregistrat succese cu casa închisă la foarte multe dintre spectacole, sau la Iaşi, unde, deşi numărul de piese a fost micşorat, reprezentaţiile au câştigat prin prezenţă, peste 80% din locurile distribuite la fiecare show cultural fiind ocupate.

Edificator în acest caz este exemplul spectacolului  ieşean „Istoria unui cal“ după Lev Tolstoi, în regia lui Ion Sapdaru. Petrică Andrieş, director interimar al Ateneului Tătăraşi, ne-a spus că acest spectacol a înregistrat un record al încasărilor.

Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti  nu face rabat de la trendul din marile centre culturale ale ţării, cele 250 de locuri ale instituţiei din oraşul lui Caragiale fiind vândute complet în cadrul unor reprezentaţii din luna octombrie precum „Tache, Ianke şi Cadâr“, de V.I.Popa, în regia lui Lucian Sabados, „Don Juan“, de Molière, în regia artistică a lui László Bocsárdi, sau „Plastilina“, de Vasili Sigarev, în regia lui Radu Afrim.

Există o listă de aşteptare de 2.000 de persoane care vor să vadă cele trei piese ale lui Mimi Brănescu de la Teatrul Act.

Marcel Iureş directorul
Teatrului Act

Teatrele Act şi Metropolis din Bucureşti joacă toate spectacolele cu casa închisă, deoarece sălile au un număr limitat de locuri

Cum se explică succesul culturii

Publicul a revenit la teatru pentru că s-a plictisit de tv şi spectacolul politic  Foto: TNB

Românii aleg varianta unui spectacol cultural în detrimentul vacanţelor sau emisiunilor TV, tot mai slabe calitativ. Chiar dacă preţul biletelor la teatru, operă, operetă sau concerte, variază de la 12  la 55 de lei, ajungând, uneori, chiar la 550 lei, cum s-a întâmplat în cazul recentului concert de la Sala Palatului, „Masters of Jazz“, consumatorii de spectacole nu se uită la bani când vine vorba de calitate.

Notorietatea interpreţilor, valoarea regizorală, coregrafia elegantă, prestigiul titlurilor montate, toate acestea coroborate cu tendinţa refugiului în spaţiul culturii, tendinţă accentuată de invazia subculturală a producţiilor media şi, cumva, paradoxal, de calitatea pauperă a vieţii, determină publicul să frecventeze cu fervoare spectacolele oferite de instituţiile culturale.

Un proces de manelizare galopantă

„Marea masă a consumatorilor de cultură interactivă este formată de persoane între 30 şi 50 de ani, cu un profil middle-class, absolvenţi de facultate, cu un job stabil, care au substituit, de pildă, vacanţa în ţară sau străinătate cu un spectacol la teatru, operă sau operetă“, ne-a declarat Vlad Tache, delegat PR al Teatrului Bulandra. Recesiunea economică, slaba ofertă a televiziunilor şi mediatizarea în exces a politicului: cauzele migrării populaţiei  către spectacolele de teatru, concerte, operă şi operetă.

„Unul dintre motivele principale, apte să vorbească despre succesul pe care îl au spectacolele de teatru în plină criză este strict legat de prostituţia generalizată, suburbană, oferită de progamele tv. Iar când spun asta mă gândesc inclusiv la excesul de politizare, la sutele de ore de emisiuni politice, cronofage şi imbecilizante, la capătul cărora nu se întâmplă, după cum vedeţi, nimic.

Mare parte din mass-media îşi continuă,  din păcate, procesul de manelizare galopantă“ – este de părere Eugenia Minescu, secretar artistic al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

O părere similară are şi Mirela Năstăsache, secretar literar la Teatrul Mic, care, încercând să răspundă unei întrebări generice, şi anume: „De ce anume vin oamenii la teatru?”, ne-a declarat că „ interesul spectatorilor pentru actul artistic, în plină criză, este întărit, pe de o parte, de nevoia unui contact real, de  iluzia unei poveşti frumoase care să-i îndemne la reflecţie şi emoţie, şi nu în ultimul rând, de sentimentul aproape reflex de  a fugi, fie şi pentru câteva ore, din faţa unei realităţi cotidiene, sociale, politice, din ce în ce mai
urâte“.

Întoarcerea în sălile de spectacol este şi o consecinţă a diversităţii din domeniul cultural