Şpagă de la propriul frate
0
Fosta angajată SRI Aifer Enan cercetată pentru trafic de influenţă de procurorii anticorupţie, a fost „turnată“ la DNA de fratele ei. Procurorii DNA au făcut publice stenogramele unor convorbiri telefonice care o incriminează pe Aifer Enan. Femeia i-a cerut tatălui ei să preia întreaga vină.
Interceptările din dosarul maiorului SRI Aifer Enan, trimis în judecată de DNA pentru trafic de influenţă, arată tensiunile dintre aceasta şi fratelei ei, Gihan Enan, care o presa să-i returneze banii daţi pentru obţinerea unui post. Când şi-a dat seama că a fost înşelat, bărbatul a sesizat DNA.
Întreaga poveste a început în mai 2009, când Aifer Enan şi prietenul acesteia, Ferdinand Perhineac, l-au convins pe Gihan Enan că îl pot ajuta să se angajeze la Serviciul Pirotehnic al SRI din Capitală, iar pe soţia sa, la Parlamentul României. Perhineac, cunoscut cu antecedente penale, pretindea că se numeşte Alexandru Neacşu şi se dădea drept ofiţer SIE.
Aifer Enan şi Ferdinand Perhineac au pretins că banii vor ajunge la cinci persoane cu funcţii de decizie. Iniţial, Gihan Enan nu a avut toată suma solicitată, aşa că a apelat la tatăl său, Nejmedin Enan. Acesta s-a împrumutat la rude şi apropiaţi, reuşind să strângă 4.000 de lei, aproximativ 1.000 de euro.
Mortul e de vină
Lunile au trecut, fără ca Gihan Enan să se vadă angajat la SRI, iar soţia sa la Parlament. În noiembrie 2009, când şi-a dat seama că a fost escrocat de propria soră, bărbatul s-a prezentat la DNA, unde a făcut un autodenunţ. Procurorii au pus sub ascultare telefonul maiorului SRI Aifer Enan, strângând astfel probe pentru acuzaţiile de trafic de influenţă.
În martie 2010, Aifer Enan, presimţind că ar putea avea probleme, i-a returnat fratelui ei toţi banii. În timpul anchetei, Ferdinand Perhineac a murit de peritonită. Aifer Enan a văzut în asta şansa de a scăpa basma curată. Pentru că „mortul e de vină", ea a spus anchetatorilor că Perhineac a pus la cale escrocheria. Mai mult, Aifer Enan a declarat că nu a cunoscut niciodată adevărata identitate a lui prietenului său. Femeia a mai declarat că, după moartea acestuia, a găsit într-o servietă documente care atestau că Ferdinand Perhineac era un infractor urmărit de poliţie.
Nu a fost singura tentativă a lui Aifer Enan de a scăpa basma curată. Potrivit rechizitoriului, pe parcursul anchetei, maiorul SRI a încercat să-şi convingă tatăl să ia vina asupra sa. Înregistrările convorbirilor telefonice sunt probe zdrobitoare împotriva lui Aifer Enan. Potrivit Mediafax, interceptările din dosarul în care este cercetată femeia scot la iveală şi certurile dintre cei doi fraţi. Gihan Enan o presa pe sora sa să-i înapoieze banii cât mai repede.
„Trebuie să mai ai puţină răbdare"
17 ianuarie 2010, ora 12.22, convorbire între Aifer Enan şi fratele ei, Gihan Enan:
„Gihan Enan (G.E.): Bine! Ziceai ceva după cinşpe, că...
Aifer Enan (A.E.): Da, deci nu, nu am încă un răspuns clar, dar o să fie... o să fie ceva, deci o să vedem ce-o să fie, trebuie să mai ai un pic de răbdare, deci, pentru că este o... este foarte... o perioadă foarte critică, ca să ştii.
E.G.: Păi, eu ce să fac? Eu vreau banii înapoi, dacă nu, că ce să mai aştept, că mi-a crescut barba de... până la centură, ce dracu'?
A.E.: Da, deci... o să... o să vedem... Bine, o să te sun eu, da? O să...
G.E.: Păi, da, asta-i concluzia mea, că, dacă puteaţi să faceţi ceva, făceaţi până acuma, cum se lăuda Alex că face.
A.E.: Da... ai aşteptat atât şi acum, nu mai aştepţi o lună.
G.E.: Păi, de ce să mai aştept, mă, nu mai aştept!
A.E.: Asta ai făcut în viaţă tot timpu', ai renunţat la toate lucrurile care erau importante, da?
G.E.: Băi... deci...
A.E.: Deci, ai puţină răbdare...
G.E.: M-aţi dus cu vorba... m-aţi dus cu...
A.E.: Nu, nu este vorba de asta, dar...
G.E.: Da...
A.E.: Deci, trebuie să mai ai puţină răbdare. Eu zic să nu renunţi. Eu aşa zic, părerea mea personală.
G.E.: Nu, eu renunţ, să ştii, că nu mă mai interesează ofertele voastre, pentru că sunteţi... ce, m-aţi dus cu minciuna, din iunie, că-n trei zile, trei săptămâni, trei luni, că de la întâi cutare, a trecut anu' şi nimic.
A.E.: Nu trebuie să-mi povesteşti, că... n-are sens, da?
G.E.: Păi, ştii foarte bine.
A.E.: Nu are sens. (...)„Când îmi dai partea mea?"
24 ianuarie 2010, ora 16.17 convorbire între Gihan Enan şi Aifer Enan:
G.E.: Ia zi, hai să vorbim. Păi, ce faci?
A.E.: Da... deci, ce fac...
G.E.: Când... îmi dai partea mea?
A.E.: O să mai dau... o să mai dau telefon încă o dată şi după ora opt o să-ţi dau un răspuns concret, da?
G.E.: Cu ce anume, cu angajarea sau cu banii?
A.E.: Cu care vrei.
G.E.: Păi, nu, eu vreau banii, că văd că tu ai uitat de mine, adică...
A.E.: Păi, nu, n-am uitat...
G.E.: Că... ai luat... ai luat banii şi... foarte bine, eu nu pot să dorm noaptea că am datorii şi am maşina neachitată, am aşa, şi voi, bine mersi, «Las' că l-am fraierit pe frate-meu», ştii?
A.E.: Nu este aşa.
G.E.: Ei, nu-i aşa.
A.E.: Deci, vorbeşti... vorbeşti şi fără să gândeşti, da?
G.E.: Păi şi când, că tot îmi zici, mă duci cu vorba, că-mi dai, că... «Vezi că după cinşpe, că după nu ştiu când...» că...
A.E.: Uite, astăzi... ştiu... dau şi eu un telefon, că nu pot să deranjez... (...)
„Dacă nu te bag, nu scap!"
10 februarie 2010, ora 20.18, Aifer Enan şi Nejmedin Enan:
„Aifer Enan (A.E.): Fac cum fac şi încerc să ies din situaţia asta, dacă nu şi nu, vii tu tată şi îi spun eu omului acela, chemaţi-l pe tatăl meu să vă spună cum a fost, apoi vii tu şi spui cum a fost!
Nejmedin Enan (N.E.): Îhîm!
A.E: Înţelegi? Cum a venit, că a venit cu ăla, că i-a dat ăluia şi toate alea o să ţi le spun eu, cum a fost, spui tot, tot, şi apoi nu va mai fi nicio suspiciune pentru că tu eşti în vârstă, în situaţia asta, de aia, pe tine te vor crede.
N.E: Ăhă, şi cât zicem că a dat?
A.E.: Eu am zis, vii tu, ne întâlnim şi-ţi spun eu!
N.E.: Ăhă! (...)
N.E.: Da, aşa a fost, dar nu e mai bine să nu mă bagi şi pe mine în treaba asta?
A.E.: Dacă nu te bag, nu scap!
N.E.: Ăhă!".
6.500 de euro este suma pretinsă de maiorul Aifer Enan fratelui său pentru a-l angaja la SRI.
„Crezi că o să aştept să mă angajaţi voi la SRI?"
24 ianuarie 2010, ora 20.38, convorbire între Gihan Enan şi Aifer Enan:
„Aifer Enan (A.E.): Bună, ce faci?
G.E.: Ce să fac, aştept să-mi dai o veste bună.
A.E.: Uite, în februarie se rezolvă, ca să ştii!
G.E.: Când în februarie?
A.E.: În momentul în care pleacă.
G.E.: Cine pleacă?
A.E.: Înţelegi? Pleacă... omu' respectiv!
G.E.: Ce mai... vreau banii, mă, ce să mai plece, că pleacă omu' respectiv că alea... vorbeşti...
A.E.: Gihan! Am insistat foarte mult pentru că o să mori de foame şi eu nu pot să-i mai iau înapoi de la el, ai înţeles?
G.E.: Păi, şi... eu ce fac?
A.E.: Eu o să ţi-i dau din buzunarul meu că ăsta nu are, dacă vrei aşa.
G.E.: Dă-mi!
A.E.: Dacă nu, aştepţi un an ca să ţi-i dau eu, ai înţeles?
G.E.: Păi, şi ce... tot, oricum mă abureşti că nu eşti în stare, nu sunteţi în stare să faceţi nimic, nici tu, nici Alex!
A.E.: Deci, este criză după cum vezi!
G.E.: Da, şi când ţi-am dat eu banii nu era criză?
A.E.: Păi, nu era chiar aşa (...)
G.E.: Lasă, stai liniştită că n-o să rezolvi nimica, nici peste zece ani n-o să mă angajezi tu pe mine la SRI, stai liniştită!
A.E.: Deci...
G.E.: Crezi că aşa se fac angajările? Tu, în primul rând, ştii de la ce mi-am dat seama? Tu mă întrebai pe mine la ce unitate lucrez, eu ţi-am dat ţie un CV, şi CV-ul ăla te-ai şters la fund cu el, că dacă era...
A.E.: Nu-i adevărat, păi, da' ce eu l-am pus la mine în poşetă?
G.E.: Da, ştiu... acolo, păi, da' ce?
A.E.: Păi da', nu vezi că eşti absurd că nu spui unde, că eu am un formular acolo pe care trebuie să-l completez, vezi că eşti aşa cum...
G.E.: Păi, da, lucrez la SRI din septembrie...
A.E.: Păi, dacă faci aşa nu mai faci mulţi purici băiatu' meu, dacă faci aşa, trebuie să fii pe aceeaşi linie, da?
G.E.: E, fac... ce aceeaşi linie mă, că mă abureşti...
A.E.: Păi, da' tu nu ştii ce înseamnă asta? Că tu trebuie să fii cu un răspuns cert şi concret.
G.E: Să aştept...
A.E.: Din moment ce te-am întrebat, da' ce mare lucru te-am întrebat, da' ce mare lucru te-am întrebat? Marea cu sarea? N-am înţeles!
G.E.: Ce eu, crezi că o să aştept să mă angajaţi voi la SRI?
A.E.: Oricum pot să aflu, dar ştii ce am să trec, am să trec linie şi când ăla mă întreabă o să spun că ăla pleacă de acolo şi gata!
G.E.: Da... da... vai de capu', meu, gata, mâine încep la SRI, la echipa pirotehnică, că mama dracului, şi au trecut şase luni, un an de zile...
A.E.: Da, uite aşa se aşteaptă, să nu crezi că este chiar atât de uşor! (...)"
Se încarcă comentariile...
