Spagă şi circ

frontierist Grivei a fost surprins la un control inopinat cu un teanc de bani pitulaţi în coteţ. Investigaţiile au probat apoi că şpaga de sub labele jivinei era de fapt ceea ce produsese haita

frontierist Grivei a fost surprins la un control inopinat cu un teanc de bani pitulaţi în coteţ. Investigaţiile au probat apoi că şpaga de sub labele jivinei era de fapt ceea ce produsese haita angajaţilor din punctul vamal în ziua respectivă. Ca să facă această constatare, anchetatorii au pornit în sus, pe lanţ, până la cei de la capătul celălalt al zgărzii. Dar acolo s-au oprit, mulţumiţi probabil de tevatura provocată de prinderea şpăgarilor. Dacă ar fi aplicat în continuare "metoda zgărzii cu două capete", ar fi putut afla şi cine i-a ţinut în braţe pe corupţi. Piramida şpăgii a rămas însă nedărâmată. Amorţeala de atunci a investigatorilor se face simţită acum, când DNA-ul trebuie să trimită două-trei dube ca să poată înghesui hoardele de funcţionari vamali săltaţi pentru luare de mită. În acelaşi timp, arestarea fiecărui traficant de soi se lasă tot mai des cu devoalarea relaţiilor acestuia cu toată floarea vameşilor şi poliţiştilor din judeţul cu pricina. Obligaţi să facă dovada muncii lor, măcar de ochii Uniunii Europene, procurorii şi poliţiştii autohtoni au început să dea din colţ în colţ. Fiecare caz reuşit e mediatizat cu ferocitate, folosindu-se metode dintre cele mai vizibile. Arestările sunt făcute de mascaţi înarmaţi până-n dinţi, infractorii sunt plimbaţi între Parchete şi tribunale precum leuţul vara pe plaja din Costineşti, iar comunicatele cu realizările oamenilor legii curg mai des ca niciodată. Singura parte bună a acestui circ mediatic este că cel puţin o parte din tagma corupţilor din România va fi stârpită. Dacă la capitolul de imagine stăm bine, în schimb, la partea practică e jale. Valul de arestări din ultima vreme aproape că nu mai miră pe nimeni. Poliţiştilor şi vameşilor şpăgari li s-au alăturat mai nou sereiştii corupţi, avocaţii care încurajează traficul de influenţă şi alte categorii de funcţionari pentru care Codul Penal e facultativ. Ei sunt deranjaţi din când în când de câte un flagrant al DNA, însă marea majoritate îşi văd nestingheriţi de treabă. De partea cealaltă, anchetatorii sunt limitaţi în acţiuni atât de lege, cât şi de şefii care îi trag de mânecă atunci când cercetează pe cine nu trebuie. Până şi procedurile de prindere a corupţilor sunt făcute parcă în favoarea ultimilor. Un flagrant se organizează numai atunci când există reclamant. Or, atunci când cel care oferă şpaga e mulţumit de contraprestaţie, ar fi absurd să presupui că va sufla vreo vorbă. Agenţii sub acoperire, care în lumea bună fac ravagii în rândul infractorilor, sunt acceptaţi în România doar în cazurile de trafic de droguri. Alte fapte nu se pot dovedi decât cu denunţători sau cu probe ticluite luni de zile. Multe dintre acţiunile de control sunt anunţate prin telefonul fără fir, tot pentru ca piramida şpăgii să nu aibă de suferit. În aceste condiţii, singura şansă pentru cei care chiar vor să schimbe ceva rămâne metoda aplicată de Cuza acum un secol şi jumătate, care se deghiza şi pleca prin târg, ca să vadă cu ochii lui dacă ocaua este într-adevăr mică.