Soldatii americani demontau tancurile irakiene ca sa aiba piese pentru ale lor

Armata americana a plecat sa-l rastoarne pe Saddam mult mai prost echipata decat se stia, arata prima istorie oficiala a razboiului din Irak, realizata chiar de armata si publicata de New York Times.

Armata americana a plecat sa-l rastoarne pe Saddam mult mai prost echipata decat se stia, arata prima istorie oficiala a razboiului din Irak, realizata chiar de armata si publicata de New York Times. Un raport de 504 pagini intocmit de comandamentul militar de la Fort Leavenworth arata ca trupele SUA erau practic vulnerabile din toate punctele de vedere: duceau lipsa de provizii si echipament, retelele de comunicatii nu functionau, iar informatiile despre miscarile inamicului lipseau uneori cu desavarsire, astfel incat militarii erau nevoiti sa improvizeze o strategie de lupta in mijlocul ofensivei. Potrivit raportului, trupele combatante au fost trimise in Irak inaintea unitatilor de aprovizionare, astfel incat soldatii s-au trezit ca li s-au terminat resursele in mijlocul operatiunilor de lupta. Motoarele de tanc zaceau in depozitele din Kuweit, fara nici un sofer de camion care sa le poata transporta peste granita. Camioanele dezafectate erau demontate pentru a se procura piese de schimb de care armata ducea lipsa. Unitatile de artilerie scoteau componente ale armamentului irakian capturat ca sa isi pastreze propriile obuziere in functiune. Medicii militari trebuiau sa scotoceasca spitalele de campanie dupa echipamente medicale. De cele mai multe ori, soldatii improvizau in acest fel solutii pentru a putea continua ofensiva. In ciuda tuturor eforturilor insa, cea mai de temut unitate combatanta americana, Divizia a Treia Infanterie, s-a aflat la un moment dat la doar doua saptamani distanta de a-i fi suspendata inaintarea din cauza lipsei echipamentului. In alte cazuri, unitati aflate la distante mari unele de altele au constatat ca se afla in afara razei de acoperire a echipamentului de comunicatii radio si au trebuit sa ia legatura unele cu altele prin e-mail sau telefoane mobile. Nici campania psihologica de intimidare a dusmanului nu a functionat. Manifestele lansate de americani din avion si emisiunile radio-tv prin care soldatii irakieni erau incurajati sa se predea ori nu au ajuns la destinatie, ori au reusit doar sa-i contrarieze pe militarii inamici, care nu le-au inteles. In plus, intrucat nu fusesera tipariti fluturasi decat pentru primele 48 de ore, iar procedura pentru aprobarea de noi "editii" era foarte complicata, trupele SUA au trebuit sa se bazeze mai mult pe portavoci. Logistica aproape inexistenta a ingreunat si misiunea de stabilizare a regiunilor aflate sub controlul armatei. Prinsi intre lipsa resurselor pentru continuarea ofensivei si necesitatea de a restabili serviciile civile de baza in zonele cucerite, comandantii trupelor americane pur si simplu nu aveau cum sa faca fata ambelor misiuni. Culmea este ca, inclusiv inaintea bataliei decisive pentru cucerirea Bagdadului, trupele americane inca habar n-aveau cat de complex era sistemul de aparare al capitalei si au aflat abia dupa cateva incursiuni ca orasul nu era atat de baricadat pe cat credeau. Raportul, care ar putea influenta aprobarea de catre Congres a bugetului propus de Casa Alba pentru Armata, pune in discutie capacitatea SUA de a desfasura operatiuni eficiente in Irak, Afganistan si alte zone de conflict ale globului si atrage in final atentia asupra principalelor vulnerabilitati ale fortelor militare ale SUA. Astfel, dependenta fortelor americane de satelitii si avioanele de supraveghere de inalta tehnologie poate fi contracarata prin capcane si camuflarea armamentului. Lansatoarele de grenade cu focoase din ce in ce mai puternice pot penetra elicopterele si jeep-urile blindate americane. Fortele americane ar putea in viitor sa fie atrase intr-un razboi urban costisitor si de durata, intr-un mod mai eficient si mai periculos decat au facut-o de aceasta data irakienii. Trupele americane sunt vulnerabile in fata tacticilor clasice de insurgenta, de tipul masinilor-capcana.