Solcanii, priboii şi bivolarii

Ei sunt pilonii falşi ai prăbuşirii în derizoriu şi minciună ai întregii clase politice. Sunt radicalii liberi produşi de un corp politic, economic, social şi cultural cu o imunitate

Ei sunt pilonii falşi ai prăbuşirii în derizoriu şi minciună ai întregii clase politice. Sunt radicalii liberi produşi de un corp politic, economic, social şi cultural cu o imunitate scăzută la năvălirile răului.

Mulţi dintre politicienii noştri nu au conştiinţa că nu sunt nici măcar de unică folosinţă. Unii dintre aceştia, ieşiţi de demult din uz, se târăsc având ca azimut coloana încovoiată a lui Ion Iliescu.

Sunt, cum ar zice Vasile Dâncu - "javrele bătrâne, resturile bolşevice, scursorile vechiului regim" sau, tot acelaşi, "javrele bătrâne pentru care partidul este doar o cârpă de şters pe picioare". Pe vremea mamoşului Nicolae Văcăroiu, care ţinea răbojul progeniturilor feseniste precum şi cheile de la dulăpiorul cu metilic, se intra în partid pe larg deschisă uşa Tovarăşului Iliescu.

Trebuia totuşi să ai un CV, fie el şi compus dintr-un singur cuvânt: comunist, securist, "revoluţionar". Pentru care fapte şi învederate calităţi vegetează de atâta amar de vreme prin parlament un Ion Solcanu? Solcanii sunt o categorie aparte ce populează toate partidele din România.

Sunt disponibili pentru orice, îşi periază şefii, trăiesc din slugărit, nu fac prostii mari, vorbesc puţin, spun mai mult bancuri şi asta îi face simpatici, n-au, totuşi, abilităţi de dăunători câinoşi şi momentele când li se cere să se lase manevraţi le produc juisări spontane. Idealul lor este să tacă.

Din aceeaşi rasă cu solcanii sunt priboii - politicieni subpământeni, periculoşi cât le cere partidul, vieţuitori în aceleaşi adăposturi de pe vremea lui Ceauşescu, unde lâncezesc ori ies la suprafaţă şi atacă la comandă. Ies rar la lumină. Tezaurizează. Strâng probe. Spionează. Şantajează. Sunt introduşi în parlament pentru că îşi au la mână şefii. Dacă şefii nu-i deranjează, nici ei nu scot la iveală ceea ce ambele părţi ştiu că ar putea lăsa în locul unor cariere politice nişte gropi comune.

Au un trecut negru. Au torturat şi ucis. Conspiră în întuneric. Şobolănimea Sa Ristea Priboi a fost cel puţin complicele unor acţiuni bestiale ale Securităţii. Am aflat de existenţa spionului comunist Priboi doar când se punea problema ca acesta să fie poftit pe tăcutelea la aceeaşi promenadă pe lângă rastelurile de altădată ale Securităţii. S-a lăsat văzut Ilie Merce? Foarte rar.

A trudit însă pentru partid. Cu câte dosare salvatoare n-a călăfătuit dl Merce corabia putredă condusă de fostul său colaborator de nădejde Corneliu Vadim Tudor?! Priboii au, spre deosebire de solcani, o plajă enormă de mişcare. Vin şi pleacă din partid după bunul lor chef. Priboiul priboilor, dl Ristea, a ales alte locuri de pe planetă. De pe planeta noastră, fireşte. Obloanele sunt trase la casa dânsului de la strada Sabinelor. În clasa solcanilor şi a priboilor se află, desigur, şi bivolarii. Au alunecat pe listele unor partide pentru că aveau bani şi le era foame de afaceri necurate. Partidul devine un simplu paravan pentru bivolarii aflaţi în exerciţiul funcţiunii lor de tâlhari la scară mare.

Au trecut testul tuturor prădăciunilor la drumul mare. Nu mai dau iama prin coteţe, ci prin bănci. Partidul ţine de 6 şi bivolarii devalizează. Cei mai mulţi au ajuns regi, împăraţi, moguli: regi ai asfaltului, ai latifundiilor, ai pădurilor, ai cimentului, ai parcurilor, ai retrocedărilor, ai fierului vechi, ai presei etc. N-au scrupule şi nu le pasă de politică. Plătesc taxa de protecţie şi sunt lăsaţi în pace. În filotimia lor, strecoară preventiv niscai cecuri şi pe sub uşile altor partide.

Cine ştie, poate se mai schimbă guvernările şi "la un caz, pac la Războiul!" N-au nicio legătură cu viaţa parlamentară, cu legile, cu voturile: ei sunt senatorii şi deputaţii altor carduri. Solcanii, priboii, bivolarii. Arhetipuri politice consacrate. Zeci de indivizi pentru care parlamentul nu este decât o cameră de decompresiune.

Trebuie să treacă pe acolo pentru că altfel, după atâtea nesfârşite imersiuni, le explodează capul. Unii dintre ei se tupilează prin parlament, alţii îl socotesc doar o instituţie indispensabilă pentru afacerile personale şi de partid. Ei sunt pilonii falşi ai prăbuşirii în derizoriu şi minciună ai întregii clase politice. Sunt radicalii liberi produşi de un corp politic, economic, social şi cultural cu o imunitate scăzută la năvălirile răului. Măcar de câţiva să ne scape votul uninominal!