Social-democraţia "de cumetrie"

Nu mai face nimeni un secret, aşa cum se întâmpla pe vremea premierului Năstase, din faptul că fondatorul PSD, Ion Iliescu, îşi reneagă urmaşii politici. Părintele actualilor

Nu mai face nimeni un secret, aşa cum se întâmpla pe vremea premierului Năstase, din faptul că fondatorul PSD, Ion Iliescu, îşi reneagă urmaşii politici. Părintele actualilor social-democraţi nu se mulţumeşte să fie ţinut "în geam" pentru ca noua garnitură de lideri să primească, pe seama sa, o "pensie electorală" frumuşică. Ion Iliescu este dezamăgit atât de Mircea Geoană, cât şi de Adrian Năstase.

De fapt, el a dat de înţeles că situaţia tulbure din partid este consecinţa cultivării unor "filfizoni" în perioada 2001-2004. Din perspectiva lui Iliescu, Geoană încearcă să-l imite pe Năstase, dar o face prost. Preşedintele de onoare al PSD nu poate înţelege - şi cred că o spune cu sinceritate - cum se pot împăca limuzinele de producţie germană, vilele şi costumele italieneşti cu nobilele idealuri ale socialismului.

De aici s-a născut şi celebra sintagmă "capitalism de cumetrie", pe care fostul şef al statului o folosea pentru a-şi mustra protejaţii atunci când aceştia îşi afişau bunăstarea. Ion Iliescu uită, cel puţin în discursurile publice, că mulţi dintre "capitaliştii de cumetrie" infiltraţi în PSD "au crescut" în perioada mandatelor sale la Palatul Cotroceni.

Indulgenţa de care a dat dovadă la vremea respectivă se întoarce acum împotriva sa. "Fiii risipitori" au luat-o fiecare pe drumul său, fără nicio urmă de remuşcare. Timpul idealismelor a trecut în politică, iar Ion Iliescu resimte din plin acest lucru.

De cealaltă parte, "pragmaticii" din PSD se tem să-l trimită acasă definitiv pe fostul preşedinte. Un divorţ de Ion Iliescu ar îngropa şi mai mult partidul în sondaje. În plus, există riscul ca fostul lider să-şi regrupeze oamenii într-o altă formaţiune de stânga, cu şanse reale de a rupe din PSD procentele necesare accederii în parlament. Tocmai de aceea sunt privite cu atâta crispare discursurile susţinute la evenimente precum aniversarea reînfiinţării Partidului Socialist Român.

Totuşi, un lucru este sigur. Ion Iliescu nu uită, iar de iertat iartă numai pe o perioadă determinată. Dovada ne-a dat-o atunci când, la mai bine de un deceniu, i-a reamintit lui Mircea Geoană de scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Emil Constantinescu, după alegerile din 1996, în care îi mulţumea că a scăpat ţara de Iliescu şi PDSR.

Supărarea preşedintelui de onoare al PSD, defulată pe la diverse reuniuni şi mascată în pilde cu tâlc date auditoriului, reprezintă principalul pericol care îi paşte pe social-democraţi în preajma europarlamentarelor. Ion Iliescu ştie că "fiecare pasăre pe limba ei piere" şi aşteaptă rezultatele scrutinului de la 25 noiembrie pentru a-şi face şi mai bine auzită vocea.