Slujbe religioase în vagoane de tren şi uscătorii de bloc

În judeţul Argeş se oficiază, de ani buni, cununii religioase, botezuri şi slujbe pentru înmormântări în locaţii improvizate, cu acordul înaltelor feţe bisericeşti

uscătorii de bloc. În astfel de incinte se oficiază de mai mulţi ani, în Argeş, slujbe religioase. Pentru că ridicarea unei biserici costă miliarde de lei, preoţii recurg la tot felul de improvizaţii, cărora le pun o cruce în vârf, îi spun biserică şi încep să oficieze slujbe, botezuri, cununii şi alte cele câte se fac într-un lăcaş de cult creştin-ortodox. Între timp, din mila enoriaşilor evlavioşi, banii încep să curgă pentru ridicarea unei biserici adevărate.
Locuitorii comunei argeşene Mărăcineni se roagă de vreun an şi jumătate într-un vagon. Preotul paroh Ştefan Toroabă a luat vagonul de pe un şantier, i-a pus în vârf crucea creştin-ortodoxă, câteva icoane pe pereţi şi gata biserica. Nu i-a fost însă tocmai uşor să atragă enoriaşii între nişte pereţi de tablă, deoarece în Mărăcineni mai există o biserică, una mare şi încăpătoare, cu un cimitir în care oamenii îşi au îngropaţi morţii.
Sfântul vagon te întâmpină cu urarea "Merry Christmas"
Dar pentru că localitatea este una foarte întinsă, s-au găsit şi credincioşi care au preferat să meargă la... vagonul de lângă casă, decât la biserica de care îi despărţea kilometri distanţă. Pentru că nu încap decât vreo zece persoane în vagonul-biserică, enoriaşii ascultă slujba de afară şi aşteaptă la rând ca să se închine la icoane şi să primească mirul preotului la finalul slujbei de duminică. Mai mult, de câteva luni i s-a mai alăturat un preot, spre marele amuzament al locuitorilor care spun că "n-au nici popii loc în vagon, de noi ce să mai zicem?!".
În schimb, localnicii nu se dau înapoi când este vorba de a contribui cu bani la ridicarea unui nou lăcaş de cult. "De două luni s-a început ridicarea bisericii noi. Ajută lumea cu bani, cum să nu ajute. Noi, femeile, facem mâncare cu rândul pentru muncitorii care lucrează la construcţie. Am muncit şi când am amenajat biserica din vagon, am adus covoare, am adus icoane. De curând am cumpărat şi uşă, că nu exista nici asta", ne-a mărturisit Filoftea Trăcea, femeia care se ocupă cu vânzarea lumânărilor în sfântul vagon. Aceasta ne arată cu mândrie către uşa din lemn, de care este agăţată o cracă de brad şi o instalaţie luminoasă cu... "Merry Christmas!". Deşi la biserica nouă nu s-au început decât de două luni lucrările, aceasta este pe jumătate gata.
Pe lângă banii de la enoriaşi, preotul Toroabă aleargă de zor după sponsori pentru că, din salariul său de 3 milioane de lei, n-are de unde să ridice o biserică ce costă miliarde. Până când o va termina, slujbele vor fi oficiate, în continuare, în vagonul care odinioară servea drept dormitor pentru muncitorii de pe şantiere.
De cinci ani, piteştenii se închină într-o... uscătorie
"Minunea" bisericii-vagon de la Mărăcineni nu este singura de acest gen din Argeş. În Piteşti mai există o aşa-zisă biserică ce funcţionează în spălătoria unui bloc din Cartierul Craiovei. De cinci ani, preotul Păunescu oficiază cele sfinte într-o cămăruţă minusculă, încărcată de icoane, sfeşnice şi lumânări. Pentru că abia încap 10-15 persoane în ea, lumea asistă la slujbe pe holul cel mare al blocului, blocând chiar şi intrarea în lift. Locatarii sunt împărţiţi în două tabere: unii care sunt bucuroşi că se dau jos din pat şi ajung la biserică, iar alţii supăraţi că slujbele din uscătorie le strică programul de odihnă. Tot de cinci ani, de când şi-a început slujbele de la parter, preotul Păunescu se chinuie să ridice o biserică după toate canoanele ortodoxe. Ba cu bani din mila enoriaşilor, ba cu sponsorizări...
Parohie doar pe hârtie de la Episcopie
Până unde poate merge joaca de-a biserica? Până în pânzele albe, căci reprezentanţii Episcopiei Argeşului şi Muscelului binecuvântează bisericile din vagoane şi din uscătorii de bloc, pe motiv că în vremurile de demult slujbele se făceau şi în peşteri, iar Cuvântul Domnului era la fel de sfânt şi într-o scorbură de copac. "Ofranda" pentru a obţine o parohie se ridică, conform surselor noastre, la sume astronomice. Mecanismul este unul foarte simplu: cel care a terminat studiile de specialitate şi vrea să devină preot se adresează Episcopiei. Acolo primeşte binecuvântarea şi i se încredinţează o parohie cu tot cu hram într-una dintre localităţile judeţului. Parohia este însă doar pe hârtie. Proaspătul preot trebuie să-şi găsescă singur teren şi să construiască din buzunarul propriu sau al enoriaşilor biserica. Potrivit legii, pentru construirea de lăcaşuri de cult terenurile se acordă gratuit de către primării, în măsura în care acestea dispun de ele. Cei mai... "norocoşi" reuşesc să intre în posesia unui petic de 800 până la 1.500 mp. Mai rămâne de construit biserica. Preoţii care dispun de bani o ridică într-un an, alţii... se fac popi de vagoane şi uscătorii până reuşesc să construiască una adevărată.