Slatina: George Staicu, de la colonel de poliţie la voluntar
0
A purtat uniforma de poliţist vreme de 30 de ani. Acum este colonel în rezervă, însă munceşte tot în folosul comunităţii: este voluntar în cadrul Fundaţiei Rain Care.
La numai 19 ani a ales să fie un om al legii. Poveştile frumoase despre poliţie, viaţa trepidantă a poliţiştilor dar şi sfaturile apropiaţilor l-au convins să dea la Şcoala de ofiţeri, actuala Academie de Poliţie. „În 1969, la 19 ani am intrat la Şcoala de ofiţeri. La vremea respectivă mă încântau poveştile despre poliţie, viaţa trepidantă a poliţiştilor dar şi compensaţiile materiale oferite. Am fost şi sfătuit să dau la Şcoala de ofiţeri“, îşi aminteşte colonelul în rezervă George Staicu. Deşi concurenţa era mare şi atunci, a reuşit să intre din primul an. După absolvirea şcolii a lucrat vreme de 4 ani la Poliţia Judiciară din Brăila. „Deşi era şi atunci concurenţă mare, am reuşit să iau din primul an. În 1972 am absolvit Şcoala de ofiţeri cu grad de locotenent şi 4 ani am lucrat la Poliţia Judiciară din Brăila“, povesteşte George Staicu.
Câţiva ani mai târziu a auzit de Şcoala de Poliţie de la Slatina şi s-a mutat aici. „În 1976 am auzit de existenţa Şcolii de Poliţie de la Slatina. Aici am lucrat 25 de ani, am fost profesor şi 11 ani am fost director adjunct pentru probleme de învăţământ“, mărturiseşte colonelul.
„Cred că mi-am dorit să revin în viaţa socială“
După 25 de ani de activitate a hotărât să se retragă. A renunţat la uniformă însă nu a stat degeaba. „În mai 2002 am renunţat la orice activitate şi am început să mă retrag din viaţa socială. La începutul acestui an, nişte prieteni care ştiau că mă mai pot ocupa de ceva m-au căutat. Am primit sarcina să de a mă ocupa de un curs formare profesională în ocupaţia îngrijitor bătrâni la domiciliu“, spune colonelul. A ales să lucreze în cadrul Fundaţiei Rain Care ca şi voluntar. Nu primeşte niciun ban pentru activitatea sa însă mulţumirea oamenilor pe care îi ajută îi este de ajuns. „Cred că mi-am dorit să revin în viaţa socială. Multă vreme am lucrat în folosul comunităţii într-un fel, şi acum fac acelaşi lucru însă într-un alt mod“, mărturiseşte colonelul.
Colonelul şi-a descoperit cu timpul o altă pasiune, scrisul. Modestia îl face să nu vorbească prea mult despre această pasiune, însă cei din jurul său îl apreciază pentru ceea ce face. „Am citit cartea «Patul lui Procust» şi mi-am notat nişte idei din ea pe care vroiam să le discut cu cineva. Le-a văzut o colegă de-a mea, care scrie, şi i-au plăcut foarte mult“, încheie colonelul.
Profil
NĂSCUT. 5 aprilie 1950, Brăila.
STUDII. Şcoala de ofiţeri activi ai Ministerului de Interne Bucureşti şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii A.I. Cuza Iaşi
FAMILIE. Căsătorit, are doi băieţi şi o nepoţică
Ce-i place
•• „Cel mai mult mi-au plăcut călătoriile, am văzut cam tot ce se putea vedea în România. De asemenea mi-a plăcut şi îmi place în continuare să citesc. Citesc aproape orice, mai puţin cărţi tehnice. La oameni apreciez sinceritatea“.
Ce nu-i place
•• „Cel mai mult mă deranjează incompetenţa, mă supără dar nu pot să fac nimic în privinţa asta. Nu suport invidia, am cunoscut de-a lungul vremii o grămadă de oameni invidioşi gratuit“.
Întrebări şi răspunsuri
•• De ce calităţi are nevoie o persoană pentru a face voluntariat?
G.S.: În primul rând ar trebui să-i placă foarte mult de oameni. Iar dacă îi place să dea sfaturi şi să dea de la el fără să simtă nevoia să primească ceva în schimb e potrivit pentru voluntariat. În concluzie cine ştie să fie om, merge să-i ajute pe alţii.
•• Cum privesc oamenii voluntariatul?
G.S.: Oamenii nu înţeleg ideea de voluntariat. Li se pare o noţiune moartă fără o recompensă materială. Nu toţi oamenii sunt la fel însă. Sunt destui şi cei care îşi doresc să facă voluntariat, dar nu au unde.
Se încarcă comentariile...
