Slatina: Artiştii circului, o familie de nomazi

Rulotele le sunt case, iar viaţa lor este o poveste. „Dacă ţi-a intrat rumeguşul în sânge, nu mai poţi renunţa”, aşa îşi încep oamenii de la circ poveştile. Unii sunt de-o viaţă sub cupolă, aţii de-abia acum gustă din farmecul circului.

La intrarea în circ de întâmpină ei, în arenă în vezi tot pe ei. Sunt oamenii circului, care trăiesc zi de zi în rulote, se mută dintr-un oraş în altul şi aduc zâmbete pe feţele celor mici şi celor mari. Bărbatul elegant care îţi spune „Bună seara şi bine aţi venit la noi” este chiar prezentatorul spectacolului Circului Americano, fost mare acrobat, tânărul care îţi arată unde să te aşezi este acrobatul care face salturi mortale.

Fiecare personaj care apare zâmbitor în faţa copiilor care aplaudă încântaţi are în spate o poveste frumoasă, are o durere numai de el ştiută, are o familie care îl aşteaptă acasă şi copiii care îl cunosc din fotografii.
„Umblăm prin toate oraşele, avem prieteni peste tot, dar e greu. Stăm departe de familii, de copii. Uneori mi-e dor de ei, dar asta ne e meseria. Copilul meu trebuie să aibă o educaţie, îl aduc aici în vacanţă”, a povestit Arkan, îmblânzitorul de lei şi şerpi.

„Suntem dependenţi de public”

Sunt veseli când sala este plină şi se întristează când lumea îi ocoleşte. „E o viaţă grea, dar frumoasă. Suntem toţi o familie, dependenţi de public, de încasări”, mărturiseşte unul dintre artişti. Viaţa lor curge într-un alt ritm, bucuriile şi frumuseţile pentru ei sunt altele. Artiştii se ajută unii pe alţii, iar fiecare are sarcini precise în circ. „Mămăiţă, să te uiţi un pic şi la costumul meu că s-a descusut. Şi să nu uiţi să mi-l faci pe cel pe care mi l-ai promis”, i-a spus Arkan, Marinei, dresoarea de animale mici care se ocupă şi de costumele artiştilor. Unii angajaţi stau aici cu copiii lor, care vor bineînţeles să fie acrobaţi şi dresori. „Eu vreau să sar, adică să fiu acrobat. Deja mă antrenez. Sora mea o să fie dresoare că ei îi plac animalele”, a spus un băiat care sărea pe o trambulină.

O viaţă sub cupola circului

Marina şi soţul ei, Armand, sunt la circ de peste 20 de ani. Au stat mereu împreună în rulotă, s-au susţinut unul pe altul şi nici acum la bătrâneţe nu vor să se despartă de lumea circului. El, fost mare acrobat, ea, dresoare de câini, pisici şi porumbei, fac încă deliciul publicului când se îmbracă în clovni şi intră în arenă. Acum doi ani au câştigat Premiul Simpatia la Gala Circului. „Am îmbătrânit, dar e greu să te rupi de lumea asta. O avem în sânge. 8-9 luni pe an stăm în rulotă şi umblăm din oraş în oraş. Cred că am văzut fiecare colţişor din ţara asta”, a povestit Marina. „ Eu nu m-aş putea despărţi de viaţa de circ. Când o să plecăm de aici, vreau să formez echipe de acorbaţi şi clovnerie la Circul Globus”, a completat Armand Oprescu.