Sistemul bancar a scapat de teroristi

Austriecii sunt marii campioni ai privatizarilor de anvergura din economia romaneasca. Banca Agricola a devenit Raiffeisen, SNP Petrom este Petrom-OMV, iar pe BCR tocmai s-a marcat sigla Erste. Era

Austriecii sunt marii campioni ai privatizarilor de anvergura din economia romaneasca. Banca Agricola a devenit Raiffeisen, SNP Petrom este Petrom-OMV, iar pe BCR tocmai s-a marcat sigla Erste. Era neagra a tepelor financiare se incheie acum, dupa o indelungata perioada in care increderea atat de necesara intre institutiile de credit si clientii lor a fost aproape inexistenta. In anii de glorie ai Caritasului, ca si atunci cand romanii dormeau linistiti sub vraja triumviratului FNI-CEC-COOP, oamenii erau chemati sa depuna bani. Acum, sunt chemati sa se imprumute. Daca reclamele deceniului trecut aveau ca scop nedeclarat aspirarea banilor, cele de acum imbie la indatorare, fie si numai pe termen scurt. Incet-incet, centrul de greutate al increderii s-a mutat de la client la finantator, si finantatorii se dovedesc mult mai maleabili in caz de conflict de neplata decat erau, spre exemplu, pagubitii Caritas, FNI sau Bancorex. Preluand riscurile asupra lor, creditorii au declansat un mecanism nemaiintalnit pana acum, care ne-a adus in situatia ca jumatate din frigiderele, televizoarele si masinile romanilor sa fi fost cumparate datorita sistemului bancar. Iar creditele ipotecare au adus piata imobiliara la cote nebanuite. Unul dintre pilonii economiei, sistemul generator de bani, a scapat de "teroristi" - cu creditele lor neperformante - si da semne clare de insanatosire. Dar celalalt este inca bolnav: industria, in special cea producatoare de bunuri, cade secerata de concurenta neiertatoare a marfurilor de import, dar si din cauza lipsei de capital. Producatorii se plang ca bancile nu le dau bani decat in conditii pe care le considera jecmanitoare, bancherii acuza incapacitatea industriasilor de a atrage credite. Ne gasim inca in plin conflict intre creditor si client, generat de neincrederea reciproca si refuzul celor doua tabere - bancheri si industriasi - de a-si imparti echitabil riscurile. Desigur, una e sa dai credite de consum de cateva mii de euro musteriului care-si pune leafa la bataie sa-si cumpere frigider, alta e sa creditezi o afacere de ordinul sutelor de mii de euro, ce se lanseaza intr-o economie cu riscuri la tot pasul. Cel putin asa gandesc bancherii autohtoni, presati de prudentialitatea excesiva impusa de diverse norme ale BNR. Bancile multinationale au insa o cu totul alta politica: se angajeaza cot la cot cu clientul - mic sau mare - in intreprinderea acestuia, asumandu-si impreuna cu el fiecare risc posibil. La noi, numai clientul mic e inteles si chiar protejat in fata riscurilor, cel mare, industriasul, e captiv in corzile normelor de prudentialitate. Poate ca, odata cu privatizarea BCR, facem un pas catre normalitatea europeana. Catre un parteneriat intre bancher si industrias, chiar daca primul e venetic din Vest si al doilea e bastinas sadea. Pe taramul microfinantarii, era tepelor s-a incheiat datorita disponibilitatii bancherilor de a prelua riscurile clientilor, de a oferi fonduri fara sa mai puna prea mult accent pe depuneri. Avem nevoie de aceasta schimbare si in marile finantari.