Singuri la portile Europei

Sambata, la Dublin si in multe alte capitale s-a sarbatorit nasterea Europei Mari, a Europei cu 25 de membri. Opt foste state comuniste din Estul continentului au devenit membre cu drepturi depline

Sambata, la Dublin si in multe alte capitale s-a sarbatorit nasterea Europei Mari, a Europei cu 25 de membri. Opt foste state comuniste din Estul continentului au devenit membre cu drepturi depline ale UE. De acum, vechile cicatrici din vremea razboiului rece, care au brazdat adanc obrazul Europei, au inceput sa dispara. Abia daca se mai vad. Chiar daca nu se vor simti de la inceput egalii "vechilor" europeni, care au un salariu de vreo sase ori mai mare decat al lor, cehii, polonezii, ungurii, slovenii, slovacii sI balticii au toate motivele sa fie mandri ca sunt cetateni europeni. Europa Mare este un spatiu al libertatii si democratiei, un spatiu in care amintirea celor 50 de ani de comunism ramane un vis urat. Gigantul cu 455 de milioane de locuitori (de doua ori mai mult decat populatia Americii), cu un Produs Intern Brut de 9.275 de miliarde de euro, este deja o mare putere economica si va deveni, intr-un viitor nu prea indepartat, o mare putere mondiala. In cateva decenii, diferentele frapante dintre Estul sI Vestul Uniunii vor fi disparut cu totul, noii "tigri" est-europeni ajungand la fel de prosperi ca si restul membrilor UE. Utopia parintilor Uniunii a devenit, de acum, realitate, si totul s-a petrecut pasnic, fara varsare de sange... Romanii au privit de pe margine sarbatorile de la Dublin, cu inima stransa si cu un zambet cam stramb. "Urmam noi" - spun, cu voce sigura, liderii de la Bucuresti. "Urmati voi" - ne-au asigurat, de curand, si premierul britanic Tony Blair, si cancelarul Germaniei, Gerhard Schroder, si presedintele Frantei, Jacques Chirac. Comisia Europeana, parlamentarii de la Strasbourg, strategii europeni - toti au luat in calcul o Uniune cu 27 de membri, din care Romania si Bulgaria nu trebuie sa lipseasca. Bunavointa exista, presiuni pentru incheierea negocierilor de aderare se fac. Insa in momentul de fata, singura certitudine pe care o avem este ca steagul Romaniei nu a fost inaltat, la Dublin, alaturi de cele 25 de steaguri ale membrilor UE... Nimeni nu poate garanta ca in 2007 drapelul Romaniei va flutura in fata cladirilor europene. Euforia "marii extinderi" nu poate dura prea mult. Liderii europeni nu-si pot permite sa piarda timpul cu discursuri solemne. Ei trebuie sa ajunga foarte repede la un acord in privinta modului de functionare al acestui colos cu 25 de capete. Un compromis in privinta viitoarei Constitutii Europene trebuie incheiat pana in vara. Daca nu, institutiile Europei Mari risca sa fie sufocate de birocratie. Apoi, viitoarea Constitutie trebuie ratificata de toate tarile membre. Unele tari "scapa" doar cu ratificarea in parlamente, altele au de organizat referendumuri. Cele 445 de milioane de europeni trebuie convinsi sa "digere" noile transformari. Europeni care trebuie ajutati sa inteleaga de ce beneficiile extinderii nu vor fi vizibile imediat. Tot in vara, in iunie, au loc alegerile pentru Parlamentul European, un alt test pentru liderii Uniunii. Din toamna, institutiile supradimensionate ale UE vor incepe sa functioneze. Noii functionari europeni, noii parlamentari vor incepe sa se acomodeze. Deocamdata, nimeni nu poate prevedea cat va dura aceasta acomodare, si cat de lina va fi ea. Noii membri isi vor cauta un loc in noua configuratie europeana; se vor stabili aliante, se va redefini, poate, centrul de greutate al Uniunii. Germania este pozitionata acum chiar in centrul Europei Mari, inconjurata de potentiali aliati fideli, in timp ce Franta "aluneca" intr-o margine a Uniunii. In toata aceasta efervescenta a schimbarii, pare foarte posibil ca incheierea negocierilor de aderare cu Romania si Bulgaria sa nu mai fie urmarita cu aceeasi atentie de pana acum la Bruxelles. Severul comisar Verheugen isi face bagajele, apropiindu-se de incheierea mandatului. Nu va mai avea timp sa vina la Bucuresti ca sa-i forteze pe romani sa-si faca temele. Baroneasa Nicholson, daca va fi realeasa in legislativul european, ar putea alege alta comisie decat aceea pentru relatii externe si ar putea renunta la "onoarea" de a fi raportor pentru Romania. Guvernul de la Bucuresti nu va mai fi impins de la spate catre Europa. Va trebui sa se descurce singur, si tocmai intr-o perioada asa de grea, cand trebuie castigate alegerile locale, si apoi cele generale... Cu atatea pe cap, cand sa mai aiba timp liderii PSD de aquis-ul comunitar, cand nu s-au definitivat inca listele de partid? Cine sa se mai ocupe de inchiderea dosarului justitiei si afacerilor interne, sau de cel al agriculturii, sau de mediu? Dar de aplicarea legilor deja adoptate? Deocamdata, Romania nu a obtinut pe deplin nici macar statutul de economie de piata functionala si mai sunt multe de facut pentru a obtine, in toamna, o recomandare favorabila in raportul Comisiei Europene. Fara aceasta recomandare, aderarea in 2007 nici nu intra in discutie. Decizia cooptarii Romaniei si Bulgariei in UE este, in primul rand, politica, asa cum a fost si aceea a primirii noilor membri. Nici Polonia, nici Ciprul, nici alte proaspete state UE nu au indeplinit, in totalitate, criteriile pe care tarile intrate in perioada mai "pragmatica" a inceputurilor Uniunii le-au intrunit. De dragul unei viziuni generoase, a Europei Mari, liderii europeni au mai inchis cate un ochi. Acelasi lucru sunt dispusi sa faca si pentru Romania si Bulgaria. Aceasta nu inseamna ca vor inchide ochii de tot, primind Romania in Uniune oricum, cu toata coruptia si ineficienta ei. Vointa politica a mai-marilor Europei nu poate compensa lipsa de performanta pe planul reformelor interne. Oricate asigurari ne-ar da Tony Blair, Jacques Chirac, Gerhard Schroder sau Silvio Berlusconi, aderarea Romaniei la UE in 2007 nu depinde acum de ei. Depinde de guvernul de la Bucuresti.
Dublin