Singur în barcă, în jurul lumii

Primul român care vrea să facă înconjurul lumii într-o ambarcaţiune cu vele este Sorin Drugan. Expediţia costă 150.000 de euro, pe care omul îi strânge de la sponsori, dar şi din propriul

Primul român care vrea să facă înconjurul lumii într-o ambarcaţiune cu vele este Sorin Drugan. Expediţia costă 150.000 de euro, pe care omul îi strânge de la sponsori, dar şi din propriul buzunar .

Când ieşi pe mare cu barca te gândeşti cum ar fi dacă ai atinge linia orizontului. Aşa simte orice navigator. Asta mi-a spus Sorin Drugan, cel care vrea să dea roată planetei, de unul singur, cu o ambarcaţiune cu vele, dar fără să se oprească în cine ştie ce port, ci să meargă fără oprire. Doar vreo 60 de oameni din toată lumea au reuşit până acum o asemenea performanţă. Nu e încă un român printre ei. Dar ar putea să fie din 2009, când marinarul nostru preconizează să-şi încheie cursa cu bine.

L-am cunoscut pe Sorin Drugan în portul Tomis din Constanţa. Era cu familia lui acolo, soţia şi cei doi copii. Ambarcaţiunea lui se numeşte "Ajax", are o lungime de 8,20 metri şi un catarg pe care este întinsă o pânză, la comanda căpitanului, familia-echipaj executând ordinele, atunci când ieşim în larg.

Cu pălăriuţa în cap, nu prea înalt, nici prea gras, şeful stă în spate, la cârmă. Mai întâi se foloseşte de motor, ca să ghideze cuterul din fibră de sticlă, până ieşim din strânsoarea digurilor de protecţie. Ajunşi în larg, motorul tace, se întinde pânza, iar "barca" parcă se scutură, se întinde, pornind cu voioşie peste valuri, mânată doar de vânt, însoţindu-ne numai "mugetul" amplu al mării.

Anchetat de comunişti pentru o plimbare pe apă

Bucureştean cu domiciliu, braşovean la origine, bărbatul din faţa mea zice că marea i-a intrat definitiv în sânge încă de pe vremea studenţiei. Are şi o vorbă a lui, că "primii 50 de ani ai vieţii i-am petrecut pe uscat, următorii 50 pe mare, iar restul în ceruri".

Aşa că, la ora asta, e sub stăpânirea mării, pentru că are deja 52 de ani. Valurile tot mai furioase ne scutură de mama focului, am ajuns la vreo trei kilometri în larg, iar navigatorul începe să-mi spună povestea sa. A prins gustul aventurii pe apă de pe vremea când recondiţiona bărci vechi şi se plimba cu ele pe Lacul Tei, fiind înscris, în 1978, într-un club de turism, alături de alţi colegi de facultate.

Pe urmă au ieşit în Deltă, mai târziu în Marea Neagră, cu nişte bărci mai bune, poloneze, dar fără să depăşească graniţa apelor teritoriale româneşti. A stat trei zile în anchetă, la Sfântu Gheorge şi la Tulcea, alături de câţiva prieteni, pentru că ieşiseră pe mare, deşi câţiva dintre ei nu aveau permis special pentru o asemenea călătorie.

Pasiune pe propriul buzunar

A obţinut permisul de conducător de ambarcaţiuni în 1980, după un examen dat la Autoritatea Navală Română. "Pe vremea aia erau trei trepte de atestare, însemnând timonier, secund şi skipper. Eu am trecut cele trei trepte în 1978 şi 1979, iar în 1980, am obţinut permisul de skipper", ceea ce îi permite să conducă ambarcaţiuni de până în 24 de metri lungime, cu motor şi vele.

Deschiderea graniţelor, după 1990, i-a deschis lui Sorin Drugan calea apelor, astfel că are la activ peste 12.000 de mile marine, în Marea Neagră, Marea Egee, Marea Adriatică. Sigur că o asemenea pasiune cere şi fonduri, dar în acest caz, n-a fost o problemă.

Ca inginer electronist, bucureşteanul a intrat în afaceri, în domeniul calculatoarelor, imprimantelor şi consumabilelor, astfel că acum câţiva ani şi-a permis să cumpere, cu 15.000 de euro, ambarcaţiunea pe care m-am aflat şi eu zilele trecute.

Tone de mâncare şi apă

Şi de aici încolo trebuie să vorbim de "Proiectul Circumterra", după cum şi-a botezat călătorul intenţia de a pleca în jurul lumii cu o ambarcaţiune cu vele. E de remarcat aici că până acum numai vreo 60 de temerari din toată lumea au reuşit o astfel de performanţă.

Asta înseamnă să pleci într‑o cursă de 30.000 de mile, dar fără să te opreşti în cine ştie ce port, pentru aprovizionare, parcurgând, în medie, 150 de mile marine pe zi. Pentru asta trebuie să ai în stoc o tonă de hrană şi o tonă şi jumătate de apă potabilă.

Expediţia se face cu o navă cu nişte caracteristici standard pentru astfel de încercări, de 16 metri lungime, iar cursa este monitorizată prin satelit şi apoi omologată de Uniunea Internaţională a Navigatorilor cu Vele. Atenţie, un singur om trebuie să fie pe navă, aşa e regulamentul unei astfel de încercări! Costul drumului a fost estimat la 150.000 de euro.

"Eu am disponibili 50.000 de euro, banii mei. Mai am nevoie de un sponsor, pentru încă 50.000 de euro, iar restul banilor i-aş obţine printr‑un credit", e încrezător omul, care preconizează că va pleca anul viitor în jurul lumii, în luna septembrie, în timp ce data întoarcerii va fi undeva în luna iulie 2009.

Iar ne-au luat-o bulgarii înainte

Pentru marea încercare se pregăteşte încă din 2004, aproape şase luni pe an fiind pe mare, aud de la interlocutorul meu. L-am întrebat de ce vrea să facă drumul ăsta în jurul planetei. "E şi visul meu, dar ar fi o imagine bună şi pentru ţară", vine repede răspunsul.

Iar la faza asta trebuie spus şi ceva despre bulgari, care ne-au luat-o înainte şi la acest capitol. Un om de-al lor a făcut înconjurul lumii cu o ambarcaţiune cu vele, iar asta s-a întâmplat chiar pe timpul comunismului, când statul bulgar a susţinut integral cursa. Cum a fost posibil? Simplu. La ei, graniţele nu erau aşa de încătuşate ca la noi.

"Bulgarii erau mult mai activi ca noi în iahting, chiar şi în vremurile acelea, puteau să iasă pe mare fără prea multe restricţii, îşi făceau bărci, aveau secţii de producţie specializate. La noi, cine îşi făcea barcă era văzut ca un potenţial fugar", îmi explică gazda.

Bulgarii se mândresc cu performanţa lor, astfel că ambarcaţiunea care a traversat mările şi oceanele este expusă şi azi la Muzeul Marinei din Varna. O pot vedea şi turiştii români!

Primii 50 de ani ai vieţii i-am petrecut pe uscat, următorii 50 vreau să-i petrec pe mare, iar restul - în ceruri