Singur la Cotroceni

mandatului, să se izoleze pe scena politicii interne, victima sa colaterală fiind Partidul Democrat, singurul susţinător necondiţionat al acţiunilor şefului statului. Semnalele de alarmă au

mandatului, să se izoleze pe scena politicii interne, victima sa colaterală fiind Partidul Democrat, singurul susţinător necondiţionat al acţiunilor şefului statului. Semnalele de alarmă au pornit chiar din curtea Palatului Cotroceni, odată cu demisiile consilierilor Andrei Pleşu şi Renate Weber. Încet, încet, suportul politic al preşedintelui s-a subţiat. Alianţa DA nu mai funcţionează. În Coaliţie, celelalte două partide, UDMR şi PC, numai aliate ale preşedinţiei şi ale democraţilor nu sunt. Modul în care "a rezolvat" criza instituţională generată de fuga lui Omar Hayssam din ţară, prin demiterea şefilor serviciilor secrete, îl pune pe Traian Băsescu într-o nouă situaţie conflictuală, de data asta cu parlamentul. În şedinţa birourilor permanente, reprezentanţii PD au constatat pe propria lor piele că aveau de apărat o cauză pierdută. Nu mai este vorba despre războiul dintre palate sau despre veşnicele dispute pe tema "soluţiei imorale-PUR". Parlamentul, ca instituţie reprezentativă, a luat poziţie anulând în plan politic demisiile anunţate de Traian Băsescu, victorios că strivise patru muşte dintr-o lovitură. Preşedintele a dat vina pe sistemul ticăloşit - şi este cu adevărat ticăloşit - dar nu îşi asumă nicio responsabilitate pentru că, de când este în funcţie, nu a schimbat câtuşi de puţin lucrurile. şeful statului a lăudat cât a putut serviciile, şeful statului a menţinut vechile conduceri neclintite în funcţii, şeful statului a înfiinţat comunitatea de informaţii, şeful statului şi-a asumat public proiectele pentru legile siguranţei care s-au dovedit că urmăresc să creeze din ofiţerii de informaţii o castă de privilegiaţi, deasupra legii. Colac peste pupăză, după demisii, preşedintele a anunţat că nu face propuneri de înlocuire până nu se votează pachetul privind securitatea naţională. Traian Băsescu a mai refuzat şi cu alte ocazii să-şi ducă la îndeplinire obligaţiile funcţiei, când nu a nominalizat pe nimeni pentru consiliile de administraţie ale posturilor publice de televiziune şi radio. Acum, situaţia este mult mai gravă. Când constaţi că instituţii esenţiale au probleme mari, care pun în pericol siguranţa naţională, nu poate fi justificată în niciun fel decizia de a le lăsa fără conducere, într-un interimat neprecizat ca durată. Dacă aceste instituţii nu au reuşit cu şefi să facă faţă situaţiei, vor reuşi ele mai bine fără? Cine îşi asumă răspunderea pentru că lasă SRI şi SIE fără directori? Nu este vorba despre Timofte şi Fulga, ei trebuiau schimbaţi de mult, este vorba despre necesitatea ca aceste servicii să aibă o conducere legitimă. Legile privind siguranţa naţională vor intra în dezbaterea parlamentului şi, probabil, până la sfârşitul anului vor fi adoptate. Preşedintele poate solicita parlamentului, printr-un mesaj, să discute cu prioritate aceste proiecte, reamintind importanţa lor deosebită. Dar să condiţioneze îndeplinirea sarcinilor prezidenţiale de adoptarea legilor emanate de la Cotroceni este un abuz pe care forul legislativ nu putea să-l lase nesancţionat.