Cele doua Simone au primit de la rapitori Coranul si caramele la despartire

Libere. Dupa 21 de zile de teama, nesiguranta ucigatoare, asteptare, mesaje pe Internet care le anuntau uciderea, apoi sperante timide, Simona Pari si Simona Torretta, italiencele de 29 de ani

Libere. Dupa 21 de zile de teama, nesiguranta ucigatoare, asteptare, mesaje pe Internet care le anuntau uciderea, apoi sperante timide, Simona Pari si Simona Torretta, italiencele de 29 de ani ostatice in Irak, sunt in sfarsit libere. In Italia este ora 17.45 cand televiziunea araba al-Jazira anunta pentru prima data ca au fost eliberate. La ora difuzarii stirii, Simonele sunt deja in siguranta, la Bagdad, in mainile Crucii Rosii italiene. Sunt bine, sanatoase, dupa trei saptamani de sechestru, si in drum spre aeroport. Dupa o prima oprire in Kuwait, Simona Pari si Simona Torretta au ajuns, la ora 23, in bratele familiilor, pe aeroportul militar Ciampino din Roma. Primele care urca la bordul avionului sunt mamele. "Ma simt de parca m-as fi nascut din nou", spune mama Simonei Torretta, Annamaria. Simona Pari apare in cadrul usii, surazatoare, imbracata intr-o rochie lunga, alba, isi imbratiseaza tatal, Luciano, in timp ce Simona Torretta primeste de la surorile ei un buchet imens de margarete, simbol al sperantei pastrate timp de trei saptamani, in ciuda celor mai descurajatoare zvonuri. Apoi, cele doua fete se indreapta, de mana, catre multimea care le asteapta pe pista. Printre prieteni, familie si voluntari ai organizatiei "Un pod catre Bagdad, careia ii apartin si cele doua italience, se afla si premierul Berlusconi, vicepremierul Fini, primarul si prefectul Romei. "Suntem bine, suntem bine. Multumim, va multumim tuturor", sunt primele cuvinte ale Simonelor. Interogate pana la 3 noaptea asupra rapirii si eliberarii lor, cele doua fete au povestit ca au fost tratate cu caldura si respect. "S-au purtat bine cu noi, ne-au cerut iertare la sfarsit". La despartire, sechestratorii irakieni le-au daruit zece volume cu traducerea Coranului in engleza si chiar o punga cu dulciuri si caramele! Hainele pe care le purtau au fost si ele primite de la rapitori. Desi detaliile detentiei lor au ramas secrete, cateva informatii au ajuns totusi in mainile presei. Potrivit acestora, Simonele au fost tinute impreuna si in acelasi loc, la Bagdad, pe toata perioada sechestrului, insa legate la ochi si separate de alti doi voluntari, irakieni, rapiti odata cu ele, Raad Ali Abdul Aziz si Mahnaz Bassam. Nu au fost agresate in nici un fel. "Rapitorii nostri nu apartineau unei grupari politice. Aveau multa credinta. Au fost si momente grele", spun ele, "in care ne-a fost frica".
"Mi-au pus in mana un pistol, sa le ucid", povesteste mediatorul Crucii Rosii
Maurizio Scelli, reprezentantul Crucii Rosii si mediatorul eliberarii italiencelor, povesteste cum a decurs misiunea sa, care a durat optsprezece ore. Plecat de la Ciampino luni, la 5,45, Scelli avea o intalnire fixata cu rapitorii, la Bagdad. Ajuns in capitala, a asteptat timp de opt ore alaturi de mediatorul si colaboratorul irakian. "M-au legat la ochi. Ca sa nu ma pot orienta, m-au plimbat prin tot Bagdadul. Apoi, intr-o casa, dupa un interogatoriu strans, le-au acuzat pe cele doua Simone ca ar fi spioane. Mi-au pus in mana un pistol, ca sa le ucid." Un ultim act de intimidare, din fericire fara urmari. Scelli a fost indrumat apoi sa mearga intr-un loc, in apropierea unei moschei, unde urma sa astepte sosirea celor doua voluntare. Ajuns la locul cu pricina, a gasit acolo un cameraman al-Jazira, deja pregatit sa filmeze. La un sfert de ora dupa incheierea filmarii, caseta era deja difuzata pe post. La inceput, cateva cuvinte ininteligibile, in italiana si engleza, se pare, apoi "shukran, shukran gesilan, ma salama" - "multumim, mii de multumiri, la revedere", spune una dintre fete. Se vede o silueta indepartandu-se. Doi barbati se apropie apoi: "Simona, Simona, poti sa-ti ridici valul acum", spune unul dintre ei, ajutand-o pe una dintre italience sa-si inlature "niqab-ul" care ii acopera fata. Modalitatea de eliberare este similara, spune Scelli, cu cea a bodyguarzilor Umberto Cupertino, Maurizio Agliana si Salvatore Stefio, cei trei italieni care au fost si ei luati ostatici in Irak si apoi eliberati. Ca si in cazul acestora, circula zvonuri ca guvernul italian ar fi platit o rascumparare pentru salvarea italiencelor - de un milion de dolari in acest caz. In timp ce ministrul de Interne italian a refuzat sa comenteze aceasta informatie, spunand doar ca "nu am cedat nici unui santaj", Maurizio Scelli neaga insa cu fermitate aceasta posibilitate. "Nici nu vreau sa aud de asa ceva. Este un atentat la viata a 25 de persoane care ingrijesc 300 de oameni pe zi", subliniaza el, referindu-se la faptul ca, daca s-ar demonstra existenta unui rol al Crucii Rosii in plata unei rascumparari pentru niste ostatici, organizatia umanitara si-ar pierde statutul neutru, ceea ce i-ar pune in mare pericol pe lucratorii ei. In ciuda cosmarului prin care a trecut, nici Simona Torretta nu vrea sa renunte la munca ei si va continua sa lucreze ca voluntar. "Nu trebuie sa abandonam poporul irakian, pe oamenii aceia care sufera", crede ea.